Pr. Wilhelm Dancă despre însemnările personale ale Papei Ioan Paul al II-lea
11.07.2015, Bucureşti (Catholica) - Pr. Wilhelm Dancă, de la Facultatea de Teologie Romano-Catolică din Bucureşti, într-un interviu pentru Adevărul.ro, aduce noi interpretări ale însemnărilor Papei Ioan Paul al II-lea, subliniind că primejdiile din societatea contemporană, ateismul şi comunismul, au fost biruite de Duhul Sfânt. Intitulate sugestiv „În mâinile Domnului. Însemnări personale 1962-2004” – Editura Humanitas, 2015 -, notaţiile aproape zilnice din agendele Sfântului Părinte se referă la zilele de reculegere, rugăciunile, lecturile, meditaţiile profunde, dar şi la problemele cu care acesta s-a confruntat în activitatea sa pastorală. Pr. prof. Wilhelm Dancă s-a implicat activ, cu numeroase sfaturi şi observaţii avizate, în realizarea ediţiei româneşti a acestor însemnări.
„Eu văd în această carte două perioade importante şi diferite. În prima perioadă, cât a fost Episcop la Cracovia, începând cu 1962 până în 1978, când a fost ales Episcop al Romei şi Papă, însemnările au un anumit stil şi o particularitate a lor. După 1979, când participă la exerciţiile spirituale care se organizau în Vatican, de fiecare dată în Postul Mare… găsim o altă structură, alte elemente, alte probleme cu care el se confrunta. În perioada din Polonia, apar chestiuni pastorale locale… Ca păstor, se îngrijea, aşadar, de oameni, şi mai ales de cei care aveau probleme particulare… Acest lucru m-a impresionat, accentul acesta pastoral, atenţia faţă de problemele delicate cu care se confrunta şi purtarea lor în acest spaţiu sacru de intimitate a lui cu Dumnezeu pentru a găsi soluţia optimă de rezolvare a problemelor.”
Întrebat de ce Papa Ioan Paul al II-lea a dorit să îi fie arse însemnările, adunate acum în acest volum, pr. Dancă a răspuns: „Pentru că, într-un anumit fel, aceasta este intimitatea vieţii lui cu Dumnezeu. Pentru că există, în aceste însemnări, şi chestiuni foarte, foarte delicate. De exemplu, faptul că traversa cu siguranţă şi momente de singurătate. Cu cât urci mai sus aceste trepte ale ierarhiei, cu atât eşti mai singur… Mai există şi alte însemnări cu un caracter foarte intim, de exemplu, întrebări ca acestea: ‘În ce măsură faptele mele sunt înrădăcinate în Hristos? Nu cumva caut satisfacerea orgoliului personal sau gustul auditoriului?’… Aceste întrebări au un caracter profund spiritual şi personal. El se întreabă şi, în acelaşi timp, se verifică pe sine.”
La întrebarea „De ce îl iubeşte lumea – indiferent de confesiune – atât de mult?”, pr. Dancă a răspuns: „Pentru că el i-a iubit. Pe toţi. A fost atât de pasionat de om, indiferent de confesiune, origine, culoare, omul ca atare, încât toţi l-au simţit ca un frate, ca un prieten, ca un părinte”. A mai evocat apoi o altă însemnare a Sfântului Părinte: „Criza prin care trece umanitatea în ziua de astăzi este proporţională cu dificultatea problemelor pe care le înfruntă omenirea, pe de o parte, şi, pe de altă parte, cu preţul pe care trebuie să-l plătească ea pentru greşelile săvârşite”. „Avea o atitudine permanentă de control a propriei sale fiinţe, în faţa lui Dumnezeu, dar şi a oamenilor. Să nu devină un obstacol. Aceasta l-a preocupat tot timpul: să fie o fereastră către Dumnezeu. Aşa cum apare şi pe coperta cărţii, în care priveşte pe o fereastră, el, de fapt, a fost o fereastră.”
„Dacă aş sta în uşa unei librării şi cineva m-ar întreba cum să citească această carte, i-aş zice aşa: dacă ai timp, citeşte-o în linişte, cu îngăduinţă, cu relaxare, cât poţi, fără să te grăbeşti. Şi, citind-o în felul acesta, vei câştiga în fiecare zi câte ceva. Dacă ai şi nu prea ai timp, atunci citeşte ce e scris cu litere obişnuite. Şi acesta e un al doilea nivel de lectură, unde sunt însemnările lui cele mai obişnuite, din care îţi dai seama ce s-a întâmplat. Dacă, însă, te grăbeşti, citeşte doar ce e scris cu litere mari şi e subliniat. Şi acele pasaje sunt suficiente ca să-ţi dai seama de consistenţa spirituală a acestor însemnări.”