Papa către săracii din Paraguay: credinţa fără solidaritate este moartă
12.07.2015, Asuncion (Catholica) - În ultima sa zi în America de Sud, Papa Francisc a vizitat cea mai săracă zonă din capitala Paraguayului, încurajându-i pe locuitori să practice solidaritatea, deoarece fără ea, credinţa oricui este fie ipocrită, fie moartă. „Isus nu a avut nici o problemă cu coborârea Sa, cu umilirea Sa până la moartea pe cruce pentru fiecare dintre noi, din această solidaritate dintre fraţi, din această iubire pe care Tatăl Său o are pentru fiecare dintre noi”, a spus Papa vorbind liber pe 12 iulie. „Amintiţi-vă: când credinţa nu are solidaritate, este slabă, este bolnavă sau moartă. Nu este credinţa lui Isus.”
A spus că credinţa ne face conştienţi de angajamentul şi solidaritatea noastră cu ceilalţi, „o virtute umană şi creştină pe care mulţi, mulţi, inclusiv noi, au nevoie să o înţeleagă”. Mărturia cea mai puternică pe care comunitatea o poate da este cea a solidarităţii, a spus el, explicând că diavolul va încerca să provoace diviziune, iar dacă aceasta se întâmplă atunci „vă distruge şi vă fură credinţa. Solidaritatea dintre fraţi şi surori – această solidaritate este mesajul pentru întreg oraşul”, a spus Pontiful în cartierul Bañado Norte, unde trăiesc aproximativ 100.000 dintre cei mai săraci.
Înainte de intervenţia sa, Papa a ascultat mărturiile a doi locuitori din zonă, care au vorbit împotriva abuzurilor asupra drepturilor omului, împotriva economiei precare şi a condiţiilor de trai din mahala. Angélica Viveros, din parohia Ss. Filip şi Iacob din Bañado Norte, i-a spus Papei că „în boală, moarte, nesiguranţă, foamete şi acum inundaţiile care forţează mii de familii să îşi abandoneze locuinţele, simţim tăria, protecţia şi apropierea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, şi a Mariei, Mama noastră.” Pentru ei, a fi parte a Bisericii înseamnă „a simţi şi a atinge trupul în suferinţă a lui Isus în săracii care trăiesc excluşi, în copiii străzii, în taţii de familie fără loc de muncă, în femeile victime ale violenţelor, în tinerii fără orizont datorită lipsei de oportunităţi de studiu şi de muncă.”
María García, tot din zonă, coordonatoare a „Organizaţiilor Bañados”, s-a plâns de preţurile mari ale terenurilor şi caselor, de veniturile mici şi de distrugerea habitatelor indigene care au provocat deplasări de mase de oameni şi înmulţirea mahalalelor. Statul, a spus ea, „nu este preocupat de noi şi nu ne priveşte cu ochi buni. Nu suntem văzuţi ca persoane cu drepturi, ci, cum spun ei adesea, ca ‘poveri sociale’. Suntem probleme de rezolvat.” Pentru stat, problema nu o reprezintă nevoile sau dorinţele acestor oameni săraci, ci „însăşi existenţa noastră”. A cerut recunoaşterea lor ca parte a omenirii, terenuri la preţuri accesibile, ajutoare pentru a lucra pământurile ce le au, acces la sănătate şi educaţie în condiţii decente.
În discursul său, Papa Francisc le-a spus locuitorilor din Bañado Norte să se gândească la Maria şi Iosif, cum ei au plecat cu mâna goală atunci când au fost forţaţi să fugă în Egipt, lăsând în urmă casă, familie şi prieteni, pentru a merge undeva unde nu ştiau pe nimeni şi nu aveau nimic. „Aceasta le era situaţia când tânărul cuplu l-a avut pe Isus. Aşa ni l-au dat pe Isus. Erau singuri, într-un pământ străin, doar ei trei.” Dar în curând au apărut păstorii, oameni asemenea lor, care şi-au părăsit casele pentru a găsi oportunităţi mai bune pentru familiile lor, a spus Papa, subliniind că vieţile acestora erau de asemenea afectate de vremea rea şi de alte greutăţi. „Dar când au auzit că s-a născut Isus, au mers să îl vadă. Au devenit vecinii lor. Într-o secundă au devenit familia Mariei şi a lui Iosif. Familia lui Isus.”
Aşa se întâmplă când Isus intră în vieţile noastre, a continuat Sfântul Părinte, explicând că credinţa ne uneşte şi ne face vecini, semeni unii altora. De asemenea activează un angajament la solidaritate. „O credinţă ce nu conduce la solidaritate este o credinţă moartă. Este o credinţă fără Cristos, o credinţă fără Dumnezeu, o credinţă fără fraţi şi surori.” Primul care a arătat această solidaritate a fost Isus Cristos, a spus Pontiful, explicând că „Dumnezeu şi-a trimis Fiul să salveze poporul Său, să îi ajute… Isus a fost solidar cu acest popor.” Credinţa pe care Isus o trezeşte în noi ne permite să visăm despre viitor, să muncim pentru el de acum. I-a mai încurajat pe cei prezenţi să fie misionari, „să răspândiţi credinţa pe aceste străzi şi alei. Fiţi aproape în special de tineri şi de bătrâni. Fiţi sprijin pentru tinerele familii şi pentru toate familiile care trec prin greutăţi.”
Sfântul Părinte şi-a încheiat discursul încredinţându-i pe toţi locuitorii din Bañado Norte grijii Sfintei Familii, rugându-se ca mărturia lui Isus, a Mariei şi a lui Iosif să fie lumină pentru drumul lor şi încurajare în perioadele dificile. „Fie ca Sfânta Familie să vă ajute mereu să fiţi ca păstorii – din Evanghelie – care pot însoţi, sprijini şi încuraja familiile noastre”, a mai spus el, cerându-le ca de obicei să se roage pentru el.
Imagini
