Papa Francisc: Oricât am fi de săraci, toţi putem dărui ceva
26.07.2015, Vatican (Catholica) - În această duminică, lectura evanghelică din ritul apusean şi cel răsăritean a coincis, ca moment (minunea înmulţirii pâinilor şi peştilor), chiar dacă nu a fost din aceeaşi Evanghelie. Pontiful a comentat acest text înainte de rugăciunea „Îngerul Domnului”, recitată cu credincioşii şi turiştii veniţi în Piaţa San Pietro la tradiţionala întâlnire de la miezul zilei. Redăm alocuţiunea Papei după traducerea apărută pe Ercis.ro.
Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!
Evanghelia din această duminică (In 6,1-15) prezintă marele semn al înmulţirii pâinilor, în relatarea evanghelistului Ioan. Isus se află pe malul lacului Galileei şi este înconjurat de „o mare mulţime”, atrasă de „semnele pe care le făcuse cu bolnavii” (v. 2). În El acţionează puterea milostivă a lui Dumnezeu, care vindecă de orice rău al trupului şi al spiritului. Însă Isus nu este numai vindecător, este şi învăţător: de fapt urcă pe munte şi se aşază, în atitudinea tipică a învăţătorului atunci când învaţă: urcă pe acea „catedră” naturală creată de Tatăl Său ceresc. În acest moment Isus, care ştie bine ceea ce urmează să facă, îi pune la încercare pe discipolii Săi. Ce este de făcut pentru a sătura toată mulţimea aceea? Filip, unul dintre cei doisprezece, face un calcul rapid: organizând o colectă, se vor putea aduna maxim două sute de dinari pentru a cumpăra pâine, care totuşi nu ar ajunge pentru a sătura cinci mii de persoane.
Discipolii raţionează în termeni de „piaţă”, însă Isus înlocuieşte logica lui a cumpăra cu acea altă logică, logica lui a da. Şi iată că Andrei, altul dintre apostoli, frate al lui Simon Petru, prezintă un copil care pune la dispoziţie tot ceea ce are: cinci pâini şi doi peştişori; dar desigur – spune Andrei – sunt nimic pentru mulţimea aceea (cf. v. 9). Însă Isus aştepta tocmai aceasta. Le porunceşte discipolilor să îi facă pe oameni să se aşeze, apoi a luat acele pâini şi acei peştişori, a mulţumit Tatălui şi le-a împărţit (cf. v. 11). Aceste gesturi le anticipă pe acelea de la Ultima Cină, care dau pâinii lui Isus adevărata semnificaţie. Pâinea lui Dumnezeu este însuşi Isus. Prin împărtăşirea cu El, primim viaţa Sa în noi şi devenim fii ai Tatălui ceresc şi fraţi între noi. Primind Împărtăşania, ne întâlnim cu Isus realmente viu şi înviat! A participa la Euharistie înseamnă a intra în logica lui Isus, logica gratuităţii, a împărtăşirii. Şi oricât am fi de săraci, toţi putem dărui ceva. „A primi Împărtăşania” înseamnă a lua de la Cristos harul care ne face capabili să împărtăşim cu alţii ceea ce suntem şi ceea ce avem.
Mulţimea este uimită de minunea înmulţirii pâinilor; însă darul pe care Isus îl oferă este plinătate de viaţă pentru omul înfometat. Isus satură nu numai foamea materială, ci pe aceea mai profundă, foamea de sens al vieţii, foamea de Dumnezeu. În faţa suferinţei, a singurătăţii, a sărăciei şi a dificultăţilor atâtor oameni, ce anume putem face noi? A ne plânge nu rezolvă nimic, dar putem oferi acel puţin pe care îl avem, asemenea copilului din Evanghelie. Cu siguranţă avem timp câteva ore, ceva talente, competenţe… Cine dintre noi nu are cele „cinci pâini şi cei doi peştişori ai săi”? Toţi avem! Dacă suntem dispuşi să le punem în mâinile Domnului, vor fi suficiente pentru ca în lume să fie un pic mai multă iubire, pace, dreptate şi mai ales bucurie. Cât de necesară este bucuria în lume! Dumnezeu este capabil să înmulţească micile noastre gesturi de solidaritate şi să ne facă părtaşi de darul Său.
Rugăciunea noastră să susţină angajarea comună pentru ca să nu lipsească niciodată nimănui Pâinea din cer care dăruieşte viaţa veşnică şi necesarul pentru o viaţă demnă şi să se afirme logica împărtăşirii şi a iubirii. Fecioara Maria să ne însoţească cu mijlocirea sa maternă.
După Angelus, Sfântul Părinte a spus următoarele:
Iubiţi fraţi şi surori,
Astăzi încep înscrierile pentru a treizeci şi una Zi Mondială a Tineretului, care se va desfăşura anul viitor în Polonia. Am dorit să deschid eu însumi înscrierile şi pentru aceasta am adus lângă mine un tânăr şi o tânără, pentru ca să fie cu mine în momentul deschiderii înscrierilor, aici în faţa voastră. [notă: Papa dă click pe ecranul unui iPad care îi este oferit]. Iată, m-am înscris la Ziua Mondială ca pelerin prin acest dispozitiv electronic. Fiind celebrată în timpul Anului Milostivirii, această Zi va fi, într-un anumit sens, un jubileu al tineretului, chemat să reflecteze asupra temei „Fericiţi cei milostivi, pentru că ei vor afla milă” (Mt 5,7). Îi invit pe tinerii din toată lumea să trăiască acest pelerinaj fie mergând la Cracovia, fie participând la acest moment de har în propriile comunităţi.
Peste câteva zile va fi a doua aniversare de când, în Siria, a fost răpit părintele Paolo Dall’Oglio. Adresez un apel din inimă şi urgent pentru eliberarea acestui stimat călugăr. Nu pot uita şi pe Episcopii ortodocşi răpiţi în Siria şi toate celelalte persoane care, în zonele de conflict, au fost sechestrate. Doresc angajarea reînnoită a autorităţilor locale şi internaţionale competente, pentru ca acestor fraţi ai noştri să le fie redată curând libertatea. Cu afect şi participare la suferinţele lor, vrem să îi amintim în rugăciune şi să ne rugăm toţi împreună Sfintei Fecioare Maria: Bucură-te, Marie…
Vă salut pe voi toţi, pelerini care provin din Italia şi din alte ţări. Salut pelerinajul internaţional al Surorilor Sfântului Felix, pe credincioşii din Salamanca, pe tinerii din Brescia care desfăşoară o slujire la masa săracilor de la Caritas Roma şi pe tinerii din Ponte San Giovanni, Perugia. Astăzi, 26 iulie, Biserica îi aminteşte pe sfinţii Ioachim şi Ana, părinţii Sfintei Fecioare Maria, deci bunicii lui Isus. Cu această ocazie aş vrea să salut toate bunicile şi toţi bunicii, mulţumindu-le pentru prezenţa lor preţioasă în familii şi pentru noile generaţii. Pentru toţi bunicii vii, dar şi pentru cei care ne privesc din cer, să îi salutăm şi să îi aplaudăm… Tuturor vă doresc o duminică frumoasă. Şi vă rog, nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine. Poftă bună şi la revedere!
