Papa Francisc: Foame de veșnicie numai El poate să o potolească
02.08.2015, Vatican (Catholica) - La prima întâlnire din luna august pentru recitarea antifonului marian „Angelus”, Papa Francisc a vorbit despre foamea de veșnicie. Punctul de plecare a fost lectura evanghelică a zilei, din Ioan 6, versetele de după înmulțirea pâinilor și peștilor. Redăm cuvintele Papei după traducerea apărută pe Ercis.ro.
Iubiți frați și surori, bună ziua!
Continuă în această duminică lectura capitolului al șaselea din Evanghelia lui Ioan. După mulțimea pâinilor, mulțimea a început să îl caute pe Isus și în sfârșit îl găsește la Cafarnaum. El înțelege bine motivul acestui entuziasm mare în urmarea lui și îl revelează cu claritate: „mă căutați nu pentru că ați văzut semne, ci pentru că ați mâncat din pâini și v-ați săturat” (In 6,26). În realitate, acele persoane îl urmează pentru pâinea materială care în ziua precedentă a potolit foamea lor, când Isus a făcut înmulțirea pâinilor; nu au înțeles că pâinea aceea, frântă pentru atâția, pentru mulți, era expresia iubirii lui Isus însuși. Au dat mai multă valoare acelei pâini decât donatorului ei. În fața acestei orbiri spirituale, Isus evidențiază necesitatea de a merge dincolo de dar și de a-l descoperi, a-l cunoaște pe donator. Dumnezeu însuși este darul și este și donatorul. Și astfel de la acea pâine, de la acel gest, mulțimea poate să îl găsească pe Cel care o dă, care Dumnezeu. Invită să se deschidă la o perspectivă care nu este numai aceea a preocupărilor zilnice ale mâncării, îmbrăcării, succesului, carierei. Isus vorbește despre o altă hrană, vorbește despre o hrană care nu este coruptibilă și care este bine de căutat și de primit. El îndeamnă: „Lucrați nu pentru hrana pieritoare, ci pentru hrana care rămâne spre viața veșnică pe care v-o va da Fiul Omului” (v. 27). Adică, voi să căutați mântuirea, întâlnirea cu Dumnezeu.
Și cu aceste cuvinte vrea să ne facă să înțelegem că, dincolo de foamea fizică omul poartă în sine o altă foame – noi toți avem această foame – o foame mai importantă, care nu poate să fie săturată cu o hrană obișnuită. Este vorba despre foame de viață, despre foame de veșnicie pe care numai El poate să o potolească, deoarece este „pâinea vieții” (v. 35). Isus nu elimină preocuparea și căutarea hranei zilnice, nu, nu elimină preocuparea a tot ceea ce poate face viața mai înaintată. Însă Isus ne amintește că adevărata semnificație a existenței noastre pământești se află la sfârșit, în veșnicie, se află în întâlnirea cu El, care este dar și donator, și ne amintește și că istoria umană cu suferințele și bucuriile ei trebuie să fie văzută într-un orizont de veșnicie, adică în acel orizont al întâlnirii definitive cu El. Și această întâlnire luminează toate zilele vieții noastre. Dacă noi ne gândim la această întâlnire, la acest mare dar, micile daruri ale vieții, chiar și suferințele, preocupările vor fi luminate de speranța acestei întâlniri. „Eu sunt pâinea vieții; cine vine la Mine nu va mai flămânzi și cine crede în Mine nu va înseta niciodată!” (v. 35). Și aceasta este referința la Euharistie, darul cel mare care satură sufletul și trupul. A-l întâlni și a-l primi în noi pe Isus, „pâinea vieții”, dă semnificație și speranță drumului adesea întortocheat al vieții. Însă această „pâine a vieții” ne este dată cu o misiune, adică pentru ca să putem sătura la rândul nostru foamea spirituală și materială a fraților, vestind Evanghelia pretutindeni. Cu mărturia atitudinii noastre fraterne și solidare față de aproapele, îl facem prezent pe Cristos și iubirea Sa în mijlocul oamenilor.
Sfânta Fecioară să ne susțină în căutarea și în urmarea Fiului ei Isus, pâinea adevărată, pâinea vie care nu se strică și durează pentru viața veșnică.
După Angelus, Sfântul Părinte a spus următoarele:
Iubiți frați și surori,
Adresez salutul meu vouă tuturor credincioși din Roma și pelerini din diferite țări. Salut tinerii spanioli din Zizur Mayor, Elizondo și Pamplona; precum și pe cei italieni din Badia, San Matteo della Decima, Zugliano și Grumolo Pedemonte. Și salut pelerinajul pe cai al Arhiconfraternității „Parte Guelfa” din Firenze.
Astăzi se amintește „Iertarea din Assisi”. Este o chemare puternică de a ne apropia de Domnul în Sacramentul Milostivirii și în primirea Împărtășaniei. Există oameni cărora le este frică să se apropie de Spovadă, uitând că acolo nu întâlnim un judecător sever, ci pe Tatăl imens de milostiv. Este adevărat că atunci când mergem în confesional, simțim un pic de rușine. Asta se întâmplă tuturor, nouă tuturor, dar trebuie să ne amintim că și această rușine este un har care ne pregătește pentru îmbrățișarea Tatălui, care mereu iartă și mereu iartă tot.
Vouă tuturor vă urez o duminică frumoasă. Și vă rog, nu uitați să vă rugați pentru mine. Poftă bună și la revedere!
