Sinod 2015: Intervenția PS Mihai Frățilă
16.10.2015, Vatican (Catholica) - 
Preasfinția Sa Mihai Frățilă, Episcop greco-catolic de București, participant la Sinodul Episcopilor dedicat familiei, desemnat de Preafericitul Părinte Cardinal Lucian Mureșan, Arhiepiscopul major al Bisericii Române Unite pentru a-l reprezenta și a oferi mărturia Bisericii Greco-Catolice, a ținut joi, 15 octombrie 2015 în Sala sinodală, în prezența Sfântului Părinte Papa Francisc, următorul cuvânt:
Sfinte Părinte, frați și surori,
Provin din Biserica Greco-catolică Română care a fost suprimată de comuniști pentru fidelitatea sa față de Papa. Martiriul nu e pentru noi o paranteză istorică, ci o experiență creatoare pentru fidelitatea față de Domnul. Păstorii noștri ne spuneau: „Cine se decide pentru Hristos nu trebuie să dea înapoi în fața încercărilor și a persecuțiilor. Adevărul se apără prin cruce, dar la sfârșit veți fi răsplătiți”.
Aș dori să evoc în fața dumneavoastră două chestiuni legate de numerele 74 și 78 din Textul de lucru al Sinodului.
1. Fidelitatea față de Hristos în timpul unei mari crize de credință
Rugăciunile cununiei după ritul bizantin fac aluzie la martiriu. Vorbind despre martiriu, papa Benedict a spus că nu e o activitate eroică sau rod al capacităților noastre sau al antrenamentului nostru. Fiecare dintre noi trebuie să aștepte înrădăcinat în Hristos. Biserica primelor secole a reușit să depășească o cultură străină de Evanghelie, dar nu prin strategii sau prin a-și micșora seriozitatea, ci prin dragostea față de adevărul lui Isus și prin sângele martirilor.
Seriozitatea căsătoriei nu e, deci, un apel la fatalism sau la pedeapsă, ci e invitația la conversiune. Nu trebuie să ne descurajăm în fața sondajelor care amintesc de pierderea gustului adevărului, fiindcă maternitatea Bisericii nu depinde de asta. A rămâne atașați de Domnul cel răstignit presupune și judecata acestei lumi – cum o spune Sfântul Pavel – și, dincolo de orice greutate a vremurilor de față, căsătoria nu poate fi un ideal utopic, ci este viață reală de har pentru miri.
2. Claritatea cuvintelor pe care le folosim
Existența sub comunism era marcată de falsitate și de jumătăți de adevăr, mai periculoase decât minciuna însăși. Era persecutat mult mai mult cel care recunoștea ambiguitățile și-i întărea pe confrații mai slabi. Biserica noastră a învățat atunci să folosească un limbaj lipsit de jumătăți de măsură care nu face altceva decât să semene incertitudine în credință. De aceea, aversiunea contra păcatului rămâne la noi în inima pastoralei căsătoriei, încercând totodată să definim bine conștiința, în lumina credinței.
Mântuirea e deschisă tuturor, dar nimeni nu obligă primirea sa. Este o misiune plină de profunzime să apropii sufletele de măreția Împărăției lui Dumnezeu, prin dragoste și răspunderea credinței, dar nu există Biserică fără asceză. Poate că asta nu aduce multă popularitate, dar o Biserică „accidentată”, și deci expusă atacurilor, este o Biserică care înțelege urgența conversiunii permanente și complete, în apărarea vieții adevărate scrise de bucuria în Isus îndurătorul.
Nu ne îndoim că Maica Sfântă zdrobește deja capul șarpelui din vechime și este adevărata eroină a mărturiei noastre. Ei i-l încredințăm pe Papa, îi încredințăm Biserica întreagă și familia.
Imagini
