Filmul „Risen” și dezbaterile teologice privind realitatea învierii

26.02.2016, Los Angeles (Catholica) - Episcopul Robert Barron, auxiliar de Los Angeles, a publicat un comentariu la filmul „Risen”, ce relatează zilele care au urmat imediat după pătimirea, moartea și învierea lui Isus Cristos, prin ochii ofițerului roman Clavius (Joseph Fiennes), însărcinat de Pilat din Pont cu recuperarea rămășițelor pământești – presupus – furate ale bărbatului executat ca Rege al iudeilor. Filmul rulează în cinematografele din SUA și Canada începând din 19 februarie 2016, și va rula în țări din întreaga lume începând din luna martie.

Episcopul Barron s-a declarat „surprins și încântat” să descopere că filmul este „puternic creștin și foarte fidel relatărilor biblice despre ceea ce s-a întâmplat după moartea lui Isus”. Scena favorită a Episcopului este aceea în care Clavius intră în cenacol pentru a-i aresta pe cei mai apropiați discipoli ai Domnului, și îl vede acolo pe Isus, „la a cărui răstignire a asistat și al cărui chip mort l-a examinat îndeaproape”. Clavius este „fascinat, sceptic, uimit, neliniștit”. „Așa trebuie să fi fost într-adevăr pentru primii martori ai Celui Înviat, confuzia și dezorientarea lor sunt sugerate chiar în Scriptură: ‘i s-au închinat, dar unii se îndoiau’. După ce intră Toma în încăpere și îl îmbrățișează pe Domnul lui, toate îndoielile, atât pentru Clavius cât și pentru spectator, sunt înlăturate.”

Această scenă îi amintește Episcopului de Los Angeles „de dezbaterile care erau la modă în cercurile teologice atunci când îmi făceam studiile în anii 1970 și 1980. Cei care erau sceptici cu privire la realitatea trupească a învierii lui Isus puneau întrebarea: ‘Ce ar fi văzut cineva din afara cercului discipolilor lui Isus dacă ar fi fost prezent la mormânt în dimineața de Paști sau în cenacol în seara de Paști?’… Cei care puneau această întrebare sugerau că ceea ce Biblia numește înviere nu indică ceva ce a avut loc în lumea reală, ceva ce ar remarca un observator obiectiv sau ar relata un istoric imparțial, ci mai degrabă un eveniment înlăuntrul subiectivității celor care își aminteau de Domnul și l-au iubit.”

„De exemplu, extrem de influentul teolog belgian Edward Schillebeeckx considera că, după moartea lui Isus, discipolii Lui, cuprinși de sentimentul de vinovăție pentru lașitatea lor și pentru trădarea Învățătorului lor, s-au simțit totuși iertați de Domnul. Aceasta i-a convins că, într-un anumit sens, El era în continuare viu, și pentru a exprima această intuiție au spus povești evocative despre mormântul gol și apariții de după înviere ale lui Isus. Roger Haight, un teolog iezuit de o considerabilă influență, a speculat în mod similar că învierea nu este decât o expresie simbolică a convingerii discipolilor că Isus continuă să trăiască în sfera lui Dumnezeu. De aceea, spunea Haight, credința în mormântul gol sau în aparițiile Domnului înviat nu sunt esențiale pentru adevărata credință în înviere”.

Biblistul englez N.T. Wright a contracarat aceste nonsensuri. „Principala lui obiecție la acest gen de speculații este aceea că sunt profund ne-iudaice. Atunci când un evreu din primul secol vorbea despre înviere, nu se putea referi la ceva netrupesc. Evreii nu credeau în categoriile dualiste dragi grecilor și mai apoi gnosticilor. A doua problemă este că aceste teorii post-conciliare sunt puternic neistorice. Wright argumentează că, pe baze istorice, este practic imposibil să explici dezvoltarea mișcării creștine primare separat de foarte obiectiva înviere din morți a lui Isus. Pentru un evreu din primul secol, cea mai clară indicație că cineva nu era Mesia promis era moartea lui în mâinile dușmanilor Israelului, deoarece așteptarea fără echivoc era ca Mesia să învingă pentru totdeauna dușmanii națiunii.”

„Petru, Paul, Iacob, Andrei și ceilalți puteau să proclame coerent – și să apere până la moartea lor – un Mesia răstignit doar dacă El a înviat din morți… Răspunsul mult mai rezonabil și mai convingător din punct de vedere teologic al filmului ‘Risen’ este acela că da, într-adevăr, dacă cineva străin și necredincios ar fi intrat în cenacol atunci când discipolii trăiau întâlnirea cu Isus înviat, ar fi văzut ceva împreună cu ei. Ar fi înțeles pe deplin ceea ce a văzut? Cu siguranță nu. Dar experiența ar fi avut o referință obiectivă? La fel de sigur da… Ceea ce simțim în fiecare pagină din Noul Testament este ceva ce s-a întâmplat primilor creștini, ceva atât de ieșit din comun și de neașteptat și de convingător încât ei au dorit să spună lumii întregi aceasta.”

Imagini