Papa Francisc: Exploatarea muncitorilor este un păcat de moarte
19.05.2016, Vatican (Catholica) - A exploata muncitorii pentru a te îmbogăți înseamnă a fi ca lipitorile care sug sângele, este un păcat de moarte, a spus Papa Francisc în predica la Sfânta Liturghie celebrată joi, 19 mai 2016, dimineață, în capela Casei Santa Marta din Cetatea Vaticanului. Comentând lecturile biblice ale Sfintei Liturghii (Iacob 5,1-6 și Marcu 9,41-50), Pontiful s-a oprit mai întâi la prima lectură, din Scrisoarea Sf. Apostol Iacob, cu avertismentul adresat celor bogați care acumulează bani pe spatele celorlalți. ”Bogățiile în sine sunt bune”, a explicat Sfântul Părinte, dar sunt ”relative, nu sunt o realitate absolută”, citim în materialul de pe situl Radio Vatican.
De aceea, greșesc cei care urmează așa numita ”teologie a prosperității”, potrivit căreia ”Dumnezeu te face să vezi că ești drept dacă îți dă multe bogății”. Important este să nu ne lipim inima de bogății, pentru că nu putem să slujim la doi stăpâni, și lui Dumnezeu și bogățiilor. Acestea din urmă pot deveni ”lanțuri” care răpesc ”libertatea de a-l urma pe Isus”. „Iată”, scrie Apostolul Iacob, „plata pe care voi ați reținut-o de la lucrătorii care au secerat ogoarele voastre strigă, iar strigătele secerătorilor au ajuns până la urechile Domnului Sabaot”.
”Când bogățiile se fac prin exploatarea oamenilor”, a explicat Pontiful, „îi avem pe cei bogați care exploatează, profită de munca oamenilor, și lumea săracă, pe cei care devin sclavi. Dacă ne gândim la timpurile noastre, aici, vedem că în toată lumea se întâmplă la fel. ‘Vreau să muncesc’, spune cineva. ‘Bine, îți fac un contract, din septembrie până în iunie’, i se răspunde. Fără posibilitatea de pensie, fără asigurări de sănătate, etc. În iunie îi suspendă contractul iar iulie și august zboară în vânt. Și în septembrie i-l fac din nou. Cei care fac acest lucru sunt adevărate lipitori și trăiesc din sângele oamenilor pe care îi fac sclavi ai muncii”.
Papa Francisc a amintit ceea ce i-a spus o tânără care găsise un loc de muncă cu 11 ore pe zi, cu 650 de euro la negru. ”Dacă îți place”, i s-a spus, ”ia-l, dacă nu, poți să pleci, în urma ta sunt alții care stau la rând”. Acești bogați se îngrașă în bogății, iar Apostolul spune: ”V-ați îngrășat inimile pentru ziua tăierii”. ”Sângele acestor persoane pe care l-ați supt” și din care ”ați trăit, este un strigăt către Domnul, un strigăt de dreptate. Astăzi, exploatarea oamenilor este o adevărată sclavie”. ”Noi credeam că sclavii nu mai există, în schimb, există. E adevărat, lumea nu mai merge să îi aducă din Africa și să îi vândă în America. Dar este prezentă în orașele noastre. Și există acești traficanți, cei care tratează lumea cu o muncă lipsită de dreptate”.
”Ieri, la audiența generală, am meditat despre bogatul risipitor și Lazăr cel sărac. Acest bogat era în lumea lui, nu își dădea seama că de cealaltă parte a ușii casei sale stătea unul căruia îi era foame. Dar aceasta este mai rău. Acel bogat, cel puțin, nu își dădea seama și îl lăsa pe celălalt să moară de foame. Dar aici este mai rău: aceasta înseamnă a înfometa oamenii prin munca lor, pentru profitul meu! A trăi din sângele oamenilor. Așa ceva este un păcat de moarte. Este păcat de moarte! Și este nevoie de multă pocăință, restituire, pentru a se converti de la acest păcat”.
Sfântul Părinte a amintit la predică de moartea unui om zgârcit, cu cei din jur care glumeau: ”funeraliile au fost un dezastru, nu au putut să închidă capacul sicriului pentru că dorea să ia cu el tot ceea ce avea și nu putea. Nimeni nu poate să ia cu sine bogățiile proprii”. ”Să ne gândim la această dramă de astăzi: exploatarea lumii, sângele acestei lumi care devine sclavă, traficanții de oameni și nu doar cei care fac trafic cu prostituate și copii pentru munca minorilor, ci și la acel trafic să-i spunem mai ‘civilizat’: ‘eu îți plătesc până aici, fără concediu, fără asigurări de sănătate, fără… Totul la negru. Dar eu devin bogat. Domnul să ne facă să înțelegem astăzi simplitatea despre care Isus ne vorbește în Evanghelia zilei: este mai important un pahar cu apă în numele lui Cristos decât toate bogățiile adunate prin exploatarea celorlalți”.
Eu nu ii (mai) invidiez/urasc pe bogati chiar daca stiu/ghicesc cum au facut rost de bani. Am avut aceasta cadere spirituala, impardonabila, pentru ca situatia din aceasta viata nu ne scuza de caderile pe care la avem in fata lui Dumnezeu mai ales dupa Inviere cand El este mai degraba aproape de cei in suferinta.
Dar pe urma gandesc ca fac precum Iudita care il lasa pe Nabucadnetar sa se creada Dumnezeu pentru ca sa fie trasnit si astfel pedepsit pentru bogatia si coruptia lui.
Bogatii sunt in ziua de azi (secularizata) in pierdere. Un om bogat azi numai prin mare efort al sau sa se gandeasca la Dumnezeu, Biserica si sa nu doar cum sa se distreze mai bine. Decat ca ei trebuie indreptati de Biserica, nu trebuie suiti cei saraci pe tronul spiritual al lui Nabucadnetar pentru a gasi justitie aici si acum. Noi toti, bogati si saraci, suntem aici pentru ca neascultare fata de Tatal. Cel bogat uita de Tatal mai usor dar si cel sarac uita usor daca nu il ajuta credinta. La Judecata vom fi egali toti si eu sper ca si din cei bogati vor fi iertati pentru a fi bogati pe de-a-ntregul.Ma rog sa isi aduca aminte toti, si cei de sus in lume si cei de jos in lume, ca totul este vremelnic, si exista un singur Imparat in Univers, ale carui taxe nu sunt din cele pe care putem cu usurinta chivernisi pentru a I le plati. Nici bogatii si nici saracii sa nu-si piarda speranta. Am mai citit despre economie si acum stiu ca in dinamica economiei de azi si cel bogat poate fi falit maine, vanat maine, sarac maine, si frica il consuma sa devina un monstru antrihristic fara niciun simt moral.
Dumnezeu sa aibe mila de noi toti. Si pe cei bogati sa ii imbogateasca si mai mult in ceeace le lipseste lor de fapt, ca sa poata da mai departe si sa nu plece din viata cu regrete distrugatoare in fata lui Dumnezeu si a Alor Lui.
Mi se pare drept sa fie folosit limbajul milostivirii si in cazul celor care poarta povara administrarii eficiente a bogatiilor acestei lumi. Fara ei, viata saracilor ar fi mult mai grea.