Interviu cu PS John Michael Botean: Despre vocația sa
02.06.2016, Canton (Catholica) - JurnaldeCercetas.wordpress.com a publicat un interviu luat Preasfinției Sale John Michael Botean, Episcopul greco-catolic de Canton (Ohio), păstorul românilor americani din sigura Eparhie unită românească de acolo, care are cea mai întinsă jurisdicție teritorială, în subordinea sa intrând parohiile, misiunile și mănăstirile de pe teritoriul SUA și Canada. La ceas aniversar, Preasfinția Sa i-a acordat un interviu lui Silviu Iulian Sana, în acest an în care s-au împlinit 30 de ani de când a primit Taina Sfintei Preoții și 20 de ani de când a fost sfințit Episcop pentru Eparhia greco-catolică de Canton.
PS John Michael Botean s-a născut în 9 iulie 1955 în Canton (Ohio). Este fiul lui John și Amelia (Popa) Botean, ai căror părinți – originari din jud. Mureș și Maramureș – au venit la începutul secolului XX în America. Are un frate mai tânăr, Mark S. Botean. A studiat teologia la Boston și Chicago. A fost sfințit preot în data de 18 mai 1986 de către PS Louis Pușcaș. Din anul 1986 până în 1990 a păstorit parohia Sf. Arhanghel Mihail din Aurora. Între anii 1990-1993 a fost rector al Catedralei Sf. Gheorghe din Canton. Între anii 1993-1996 a îndeplinit funcția de Vicar General și apoi Administrator Apostolic al Eparhiei. În data de 24 august 1996 a fost sfințit Episcop pentru Eparhia greco-catolică de Canton. Este membru în mai multe structuri bisericești, catolice și ecumenice.
Într-o primă parte a interviului, Episcopul a vorbit despre vocația sa, amintind: „Probabil în jurul vârstei de 13-14 ani am început să îl caut pe Dumnezeu, să caut să înțeleg Taina lui Dumnezeu. Atunci am fost inițiat pas cu pas în Taina lui Dumnezeu, altfel spus, cine este Dumnezeu. Pentru că am frecventat o școală laică și nu una catolică, nu am putut avea o bază religioasă solidă în privința catehizării. Am început să citesc de unul singur, câteva cărți vechi, niște catehisme vechi de dinaintea Conciliului Vatican II… Și în loc de a mă întreba pe mine ‘Ce aș vrea să fiu când voi fi mare?’, am avut sentimentul că Dumnezeu vrea să fiu ceva, de fapt ceva specific și nu ceva deosebit. Nu știam despre ce este vorba, dar am început să mă văd în situații de slujire. Inițial am încercat viața de călugărie. Cam de aici a început totul.”
După liceu, deși primise o bursă de mii de dolari, era axat pe a deveni preot, mai exact a face parte din Ordinul Capucinilor, și a ales să meargă la Seminar, în Pensylvania, să se facă preot. „Prin capucini mi-am redescoperit Biserica mea, pentru că unul dintre oamenii pe care i-am întâlnit acolo era diacon din Biserica Melkită. Am descoperit că greco-catolicii vorbesc și engleză, că preotul era italo-american, iar Liturghia era cântată de tot poporul. Erau copii, era lume multă. Cu alte cuvinte, după Conciliul Vatican II, am crezut că a fi catolic în secolul XX însemna să fii romano-catolic, pentru că era singura parte din Biserică ce avea legătură cu lumea reală a oamenilor cu care trăiam.”
„Când am vorbit cu parohul meu și i-am mărturisit că vreau să fiu preot, nu a fost interesat deloc. De aceea am căutat să explorez de unul singur vocația mea. Am început să-mi descopăr sensibilitatea la ceea ce se întâmpla în acel timp (război, nedreptate, sărăcie) – lucruri care au avut un impact profund în viața culturală din anii 60-70 ai secolului trecut, aici în SUA.” La un moment dat a descoperit că „poți să fii și american – îndrăgostit și preocupat de lumea pe care vrei să o salvezi – și un creștin activ, adică greco-catolic… Am început să mă concentrez pe specificul și tezaurul pe care îl avem ca buni creștini de tradiție răsăriteană, mai ales în contact cu realitatea vestică, într-o lume occidentală unde noi vorbim o limbă diferită de cea din locul de origine.”
„Atunci când m-am alăturat capucinilor, eram fascinat de Sfântul Francisc de Assisi. Când a apărut filmul lui Zeffirelli, am primit o broșură cu figura actorului care privea spre cer și avea următoarea remarcă: ‘Doamne, ce voiești să fac?’ Vocația mea nu era legată de a deveni neapărat preot, ci era legată de a face ceva în fiecare zi. Și aceasta este și astăzi: ‘Doamne, ce dorești să fac astăzi?’ Uneori am răspunsuri bune, alteori dau răspunsuri mai puțin bune. Dar vocația mea este legată de deciziile mele de fiecare zi și de alegerile mele. Și într-o zi am devenit preot, chiar dacă am părăsit Seminarul de două ori.”
