Cardinalul Beniamino Stella despre cauza Papei Luciani (II)
30.09.2016, Vatican (Catholica) - La 28 septembrie 1978 murea Papa Ioan Paul I. Trecuseră doar treizeci și trei de zile de la alegerea sa ca Succesor al lui Petru. Un pontificat scurt, care însă a lăsat urme importante, trecând în istorie prin câteva caracteristici care îl facă încă viu: abandonarea pluralului de maiestate, o misionaritate și colegialitate episcopală reînnoită, căutarea dialogului cu lumea contemporană și a unității între creștini. Vorbește despre aceasta, în interviul acordat cotidianului L’Osservatore Romano, Cardinalul Beniamino Stella, prefect al Congregației pentru Cler, numit de puțin timp postulator al cauzei de canonizare a slujitorului lui Dumnezeu. Iată ultima parte.
– Care au fost prioritățile sale ca păstor al Bisericii Universale?
– În cursul pontificatului său foarte scurt găsim în mod esențial exprimate prioritățile și trăsăturile unui Pontif care, întrupând deciziile conciliare, le-a devenit apostol făcând să înainteze Biserica pe căile maestre indicate de Conciliu: întoarcerea la izvoarele Evangheliei și o misionaritate reînnoită, colegialitatea episcopală, slujirea în sărăcie, dialogul cu contemporaneitatea, căutarea unității cu frații ortodocși, arătată în întâlnirea cu Mitropolitul rus Nikodim, și căutarea păcii.
– Ce mesaj a lăsat ca moștenire Bisericii de astăzi?
– Cu Papa Ioan Paul I nu s-a închis o scurtă pagină din istoria Papilor. Nu există îndoială că în aceste priorități exprimate și în proximitatea manifestată față de realitățile umane, în special față de cei mai nevoiași, găsim actualitatea perenă și stringentă a Papei Luciani, așa cum evidențiază și recentul număr special al revistei „Cele trei Veneții” cu titlul Ioan Paul I, Albino Luciani un Papă actual, publicat cu ocazia celei de-a treizeci și opta aniversări a alegerii sale. Dar cu siguranță unul dintre aspectele de actualitate a vieții și a operei slujitorului lui Dumnezeu este legat de tema centrală, evanghelică a milostivirii. E suficient de amintit numai câteva dintre expresiile sale: „Dumnezeu este milostivire”; „Dumnezeu este tată, mai mult încă este mamă”; „mamă este și Biserica, dacă este continuatoare a lui Cristos. Cristos este bun: și Biserica trebuie să fie bună, trebuie să fie mamă față de toți. Nimeni nu este exclus”; „toți suntem păcătoși (…) dar niciun păcat nu este prea mare, nici unul mai mare decât milostivirea nemărginită a Domnului”.
În ultima audiență generală despre caritate în același mod apare insistența asupra faptelor de milostenie. Acestea sunt motive foarte actuale cu care este presărat magisteriul Papei Luciani. El a fost înainte de toate martor al iubirii milostive a lui Dumnezeu: este o constantă a vieții sale conforme cu predica sa. Și referința continuă la natura inimii lui Dumnezeu care este iubire, iubire care ne precede, are astăzi consonanțe profunde cu magisteriul Papei Francisc.
– Ca postulator al cauzei de canonizare a Papei Luciani vă așteaptă o misiune importantă. La ce punct se află acum itinerarul canonic?
– Cauza de canonizare a ajuns la faza finală. De fapt se începe examinarea de evaluare concluzivă din partea organelor colegiale ale Congregației Cauzelor Sfinților pentru proclamarea virtuților. Astfel se încheie faza romană a procesului despre viața, virtuțile și faima de sfințenie a lui Albino Luciani, care s-a deschis la 13 iunie 2008, după ce au ajuns la Roma actele investigației diecezane desfășurate din 2003 până în 2006 în Dieceza de Belluno-Feltre.
– Din 2008 până astăzi ce s-a făcut în această fază romană a procesului?
– Faze romană a fost condusă în acești ultimi ani de raportorul general al Congregației Cauzelor Sfinților, capucinul Vincenzo Criscuolo, și ca de regulă a fost caracterizată în mod esențial de cercetarea necesară cu scopul obținerii complete a scrierilor slujitorului lui Dumnezeu, de studiul de natură istorico-științifică, de analizarea tuturor izvoarelor pe bază de documente și de mărturii cu respectiva evaluare critică și de elaborarea și compunerea lui Positio, dosarul, ordonat pe baza criteriilor stabilite, care cuprinde tot corpusul dovezilor pe bază de documente și de mărturii care trebuie să demonstreze eroismul vieții, al virtuților și al faimei de sfințenie al lui Luciani. Positio a fost tipărită și legată în cinci volume cu peste 3600 de pagini în total. Cu predarea în Congregație a lui Positio vor trebui să se exprime cu vot două sesiuni de examene: cea a congresului teologilor și cea a congresului episcopilor și cardinalilor. Itinerarul se evaluare finală se va încheia, așa cum doresc foarte mult, cu decretul stabilit de Papa pentru proclamarea virtuților. De aceea așteptăm cu încredere acest rezultat fericit și ca în curând Albino Luciani să fie declarat Venerabil.
– Ce considerați că este important de subliniat din ceea ce a fost făcut?
– Aș vrea să subliniez munca de cercetare și de elaborare enormă care a fost făcută și importanța pe care aceasta o are și din punct de vedere istoric și istoriografic, dată fiind deficitul de contribuții științifice produse despre viața și opera lui Luciani. O lucrare care n-a fost efectuată niciodată și care încă de la începutul fazei romane a fost dus înainte cu acribie și conștiință îndeosebi de dr. Stefania Falasca. Este vorba despre o restituire necesară amintirii Papei Ioan Paul I pentru ca valența sa istorică să poată fi restituită cu corectitudinea și seriozitatea care i se cuvine. Așadar o muncă prețioasă, care s-a desfășurat și într-un timp relativ scurt, dacă este comparat cu acela al cauzelor altor Pontifi din secolul al XX-lea, desigur exceptând cauza Papei Ioan Paul al II-lea. (trad. Pr. Mihai Pătrașcu pentru ITRC.ro)
