Mons. Zenari: În Siria este un război fără reguli, inclusiv fără reguli umanitare
30.09.2016, Roma (Catholica) - La Universitatea Pontificală Urbaniana s-a desfășurat a cincea întâlnire despre criza umanitară din Siria și Irak promovată de Consiliul Pontifical Cor Unum. Au fost prezenți printre alții trimisul Națiunilor Unite în Siria, Staffan de Mistura, secretarul de stat al Vaticanului Cardinalul Pietro Parolin și diferiți responsabili ai organizațiilor umanitare. Printre raportori și Nunții din Siria și Irak, Mons. Mario Zenari și Mons. Alberto Ortega. Mai jos aveți un interviu realizat de Vatican Insider cu Nunțiul din Siria, tradus de pr. Mihai Pătrașcu pentru Ercis.ro.
– Mons. Zenari, în fața conflictului sirian, la ceea ce se întâmplă la Alep, ce apel adresați comunității internaționale?
– Eu repet ceea ce spune încontinuu Papa și ceea ce a spus și în această dimineață (ieri, n.t.) și ieri (alaltăieri, n.t.) într-o manieră foarte puternică: nu se poate tolera o situație ca aceasta, un război fără reguli, fără nici o regulă, regulile umanitare sunt încălcate complet de la începutul conflictului. Nu putem tolera ca să plătească prețul acestui război atroce copiii, femeile, bătrânii, populațiile lipsite de apărare, este un lucru inacceptabil, trebuie să se termine acest mod de a continua războiul, trebuie să se termine războiul. Trebuie să înceteze și gravele încălcări ale drepturilor umane și ale dreptului uman internațional.
– Deosebit de grave apar în Siria încălcările drepturilor umane…
– Și secretarul general al ONU, Ban Ki Moon, în urmă cu peste un an amintea că un război are și reguli, dar în Siria acest lucru este încălcat, totul este permis. În afară de aceasta, sunt încă multe zonele în care oamenii se află sub bombe. Prima condiție pentru a face să ajungă ajutoarele umanitare este ca să înceteze violențele. Deja ați văzut la 19 septembrie, acel convoi umanitar care avea toate permisiunile posibile, a fost lovit și circa douăzeci de persoane au murit. Deci trebuie făcut să înceteze violențele, atunci se poate gândi la ajutoarele umanitare.
– Mai există spațiu pentru o inițiativă diplomatică în măsură să oprească conflictul?
– Aș spune că posibilitățile există mereu, chiar dacă sunt reduse, dar nu trebuie niciodată încetat să se încerce. Aș spune că acest conflict evoluează încontinuu de cinci ani și jumătate, se schimbă, și prin urmare trebuie să evolueze și diplomația și să caute orice breșă, să nu încheie niciodată partida chiar dacă este o acțiune foarte dură, niciodată să nu se spună niciodată.
– Ce se întâmplă sub profilul ajutoarelor umanitare?
– Acum, vorbind cu trimisul special al ONU, mulțumeam Națiunilor Unite și personalului din organizațiile umanitare, pentru că dincolo de indiferența față de război și față de violențele denunțate și ele cu putere de către Papa, există și această altă față a medaliei în criza siriană, solidaritatea, angajarea atâtora. Există de acum peste o mie de lucrători din sectorul umanitar care și-au pierdut viața și mulți dintre aceștia erau tineri voluntari. Nu trebuie să uităm aceasta. Privim desigur la atrocități, dar și la acei tineri care și-au pierdut viața în această operă umanitară. Ne gândim la cele circa 20 de persoane care au murit când a fost atacat convoiul umanitar. Trebuie să fim recunoscători față de aceste persoane și față de aceste organizații, există și operele și activitățile sociale și de asistență ale Bisericii, avem și unii creștini care și-au pierdut viața în exercitarea acestor misiuni umanitare.
– Care este rolul organizațiilor caritative ale Bisericii?
– Biserica a promovat activități caritative și de asistență în Irak și mai ales în Siria cu o valoare totală de 150 de milioane de dolari în 2015, adunați de Conferințe Episcopale din toată lumea, de entități catolice etc. Deci este o picătură, dar o picătură importantă. Este vorba despre intervenții în domeniul sanitar, educativ și așa mai departe.
– Care este obiectivul acestei conferințe despre ajutoare?
– Cuvântul cheie al acestei conferințe este coordonare: resursele nu sunt imense, deci trebuie să încercăm să coordonăm ajutoarele noastre umanitare și să alegem și niște priorități. De la copii până la situația sanitară care în Siria este dezastruoasă, ne gândim la toate spitalele care nu mai pot fi folosite, iată, Biserica Catolică are cinci spitale în Siria care însă cu greu să mențin pentru că nu au niciun ajutor și încearcă să ofere asistență tuturor acestor oameni care nu au cu ce să plătească serviciul sanitar.
– Ca martor, puteți să ne spuneți ce situație se trăiește în Siria?
– Am fost la Alep la sfârșitul lunii mai, când încă era posibil. Am vizitat multe dintre aceste realități. Nu se pot face minuni, dar important este să fim aproape de oameni, să fim pe teren. Și spun aceasta mereu și preoților, călugărilor și călugărițelor: buzunarele noastre nu sunt pline de bani și de ajutoare, dar ceea ce este important și dă o valoare adăugată foarte puternică este prezența noastră; am văzut că și în satele în care trăiesc creștini și musulmani toți apreciază când rămâne preotul sau călugărul, pentru că prezența unui om al lui Dumnezeu dă întărire. În Orientul Mijlociu acest lucru contează mult, contează valorile religioase și prezența unei persoane consacrate, pentru toți, creștini și musulmani.
