Papa Francisc: Dumnezeu și aproapele
13.11.2016, Vatican (Catholica) - Realitatea că totul în această lume este trecător nu trebuie să ne înspăimânte, a spus Papa Francisc, ci în schimb trebuie să ne întărească în a ne pune încrederea totală în Cristos, recunoscând că ce este cu adevărat important durează. Lecturile zilei de astăzi, a spus el, „ne amintesc că aproape totul din lumea aceasta trece, ca apa care se scurge; dar există realități prețioase care rămân, ca o piatră prețioasă într-un ciur. Ce anume rămâne, ce anume are valoare în viață, care bogății nu dispar? Cu siguranță două: Domnul și aproapele. Aceste două bogății nu dispar! Acestea sunt bunurile cele mai mari, care trebuie iubite. Tot restul – cerul, pământul, lucrurile cele mai frumoase, chiar această Bazilică – trece; dar nu trebuie să excludem din viață pe Dumnezeu și pe ceilalți.”
Afirmațiile au fost făcute la predica din 13 noiembrie, de la Liturghia celebrată în Bazilica San Pietro pentru participanții la Festivalul european al Bucuriei și Milostiviri, desfășurat între 11 și 13 noiembrie. Pelerinii au venit din situații diferite de sărăcie. Organizat de o asociație franceză, evenimentul a adus pelerini din 22 de țări, ca modalitate pentru săraci de a participa mai deplin la Jubileul Milostivirii. Citând din prima lectură a zilei, din Malahia, Sfântul Părinte a spus că aceste cuvinte sunt pentru cei care își pun încrederea în Domnul: „Pentru voi […] va străluci soarele dreptății”. „Pentru aceștia, săraci de ei înșiși dar bogați de Dumnezeu, va străluci soarele dreptății sale: ei sunt săracii în duh, cărora Isus le promite împărăția cerurilor și pe care Dumnezeu prin gura profetului Malahia, îi numește ‘proprietatea mea’.”
La polul opus sunt cei mândri, care cred că pot trăi o viață sigură și auto-suficientă cu posesiile pământești și fără Dumnezeu. „În fața acestei pagini finale din Vechiul Testament, se nasc întrebări care interpelează sensul ultim al vieții: unde caut eu siguranța mea? În Domnul sau în alte siguranțe care nu îi plac lui Dumnezeu? Unde este îndreptată viața mea, unde se îndreaptă inima mea? Spre Domnul vieții sau spre lucruri care trec și nu satură?” Speranța și încrederea trebuie puse în Domnul și în aproapele: „Persoana umană, pusă de Dumnezeu în vârful creației, este adesea desconsiderată, pentru că se preferă lucrurile care trec. Și acest lucru este inacceptabil, pentru că omul este bunul cel mai prețios în ochii lui Dumnezeu.”
În lectura evanghelică din Luca, Isus spune că vor fi războaie, cutremure, plăgi. „Isus nu vrea să înfricoșeze, ci să ne spună că tot ceea ce vedem, în mod inevitabil, trece. Și împărățiile cele mai puternice, edificiile cele mai sacre și realitățile cele mai stabile din lume, nu durează pentru totdeauna: mai devreme sau mai târziu, cad.” Oamenii au fost mereu curioși legat de sfârșitul lumii. „Însă lui Isus nu îi place această curiozitate. Dimpotrivă, El îndeamnă să nu ne lăsăm înșelați de predicatorii apocaliptici. Cine îl urmează pe Isus nu dă ascultare profeților de nenorociri, vanităților horoscoapelor, predicilor și prezicerilor care dau naștere la frici, distrăgând de la ceea ce contează. Printre multele voci care se aud, Domnul invită să se distingă ceea ce vine de la El și ceea ce vine de la duhul fals.”
Adresându-se săracilor cărora le-a fost dedicată Liturghia, Papa a spus: „Cât de rău ne face să ne prefacem că nu îl observăm pe Lazăr care este exclus și desconsiderat! Înseamnă a ne întoarce fața de la Dumnezeu. Înseamnă a ne întoarce fața de la Dumnezeu! Este un simptom de scleroză spirituală când interesul se concentrează asupra lucrurilor care trebuie produse, în locul persoanelor care trebuie iubite. Așa se naște contradicția tragică din timpurile noastre: cu cât se măresc progresul și posibilitățile, care este un bine, cu atât există mai mulți cei care nu pot să aibă acces la ele. Este o mare nedreptate care trebuie să ne preocupe, mul mai mult decât să știm când și cum va fi sfârșitul lumii. Pentru că nu putem sta liniștiți în casă în timp ce Lazăr zace la ușă; nu există pace în casa celui care se simte bine, când lipsește dreptate în casa tuturor.”
„Să cerem harul de a nu închide ochii în fața lui Dumnezeu care ne privește și în fața aproapelui care ne interpelează”, a spus Papa la final. „Să deschidem ochii spre aproapele, mai ales spre fratele uitat și exclus, spre ‘Lazăr’ care zace în fața ușii noastre. Acolo se îndreaptă lupa Bisericii. Fie ca Domnul să ne elibereze de a o îndrepta spre noi. Să ne abată de la aparențele înșelătoare care ne distrag, de interese și de privilegii, de alipirile de putere și de glorie, de seducția duhului lumii. […] Să ne dea Domnul să privim fără frică la ceea ce contează, să ne îndreptăm inima spre El și spre adevăratele noastre comori.”
Legături
Imagini
Una dintre cele mai frumoase predici pe care le-am citit.