Papa Francisc: Nu uitați să zâmbiți, chiar și când viața este grea
07.12.2016, Vatican (Catholica) - Pentru Papa Francisc, una dintre cele mai necesare virtuți în timpurile actuale este speranța, care nu trebuie niciodată abandonată, indiferent cât de grea devine viață, și care se exprimă adesea prin simplul act de a zâmbi. Reflectând la „dramaticul moment” al exilului lui Israel prin deșert, Pontiful a spus pe 7 decembrie că acel moment este în mod special dificil pentru poporul evreu dat fiind că pierduseră totul și se simțeau abandonați și fără speranță.
„Deșertul este un loc în care este greu de trăit, dar chiar acolo acum se va putea merge pentru a se întoarce nu numai în patrie, ci a se întoarce la Dumnezeu și a spera și a zâmbi din nou”, a spus Sfântul Părinte la audiența generală de astăzi. După seria din Jubileul milostivirii, acum a deschis o serie de cateheze despre speranță. „Când noi suntem în întuneric, în dificultăți nu vine zâmbetul, și tocmai speranța este cea care ne învață să zâmbim pentru a găsi acel drum care conduce la Dumnezeu. Unul dintre primele lucruri care li se întâmplă persoanelor care se despart de Dumnezeu este că sunt persoane fără zâmbet. Probabil sunt capabile să facă un mare râset, fac un râset după altul, o glumă, un râset… dar lipsește zâmbetul! Zâmbetul îl dă numai speranța: este zâmbetul speranței de a-l găsi pe Dumnezeu.”
Papa a admis că „viața este adesea un deșert”, că „este greu de mers în viață, dar dacă ne încredințăm lui Dumnezeu poate să devină frumoasă și largă ca o autostradă. Este suficient să nu pierdem niciodată speranța, să continuăm să credem, mereu, în pofida a toate. Când ne aflăm în fața unui copil, probabil că putem avea atâtea probleme și atâtea dificultăți, dar ne vine dinăuntru zâmbetul, pentru că ne aflăm în fața speranței: un copil este o speranță! Și așa trebuie să știm să vedem în viață drumul speranței care ne face să îl găsim pe Dumnezeu, Dumnezeu care s-a făcut Prunc pentru noi. Și ne va face să zâmbim, ne va da totul!”
Sfântul Părinte a explicat de ce a ales tema speranței creștine. „Este foarte importantă, pentru că speranța nu dezamăgește. Optimismul dezamăgește, speranța nu! Avem atâta nevoie de ea, în aceste timpuri care apar întunecate, în care uneori ne simțim rătăciți în fața răului și a violenței care ne înconjoară, în fața durerii atâtor frați ai noștri. Este nevoie de speranță! Ne simțim rătăciți și chiar un pic descurajați, pentru că ne simțim neputincioși și ni se pare că acest întuneric nu se termină niciodată.”
