Arhiepiscopul Rodríguez Carballo despre revizuirea documentului „Mutuae relationes”
01.02.2017, Vatican (Catholica) - În fiecare zi fidelitatea față de viața consacrată este pusă la grea încercare de provocările lumii. Pentru a le depăși este nevoie de o vocație solidă și de o formare continuă, reafirmă Arhiepiscopul José Rodríguez Carballo, secretar al Congregației pentru Institutele de Viață Consacrată și Societățile de Viață Apostolică, într-un interviu acordat publicației „L’Osservatore Romano” după sesiunea plenară dedicată fidelității și după întâlnirea interdicasterială cu privire la actualizarea documentului „Mutuae relationes”. Interviul a fost tradus de pr. Mihai Pătrașcu pentru ITRC.ro, preluând în continuare prima parte.
– Care sunt provocările care trebuie înfruntate în revizuirea acestui text?
– Înainte de toate este bine de spus că nu e vorba despre o simplă revizuire a actualului document Mutuae relationes, ci despre un text nou. Aceasta era deja intenția superiorilor celor două dicastere implicate direct prin mandatul Papei, cel puțin până acum: Congregația pentru Episcopi și Congregația pentru Institutele de Viață Consacrată și Societățile de Viață Apostolică. Însă la această intenție trebuie adăugată părerea în acest sens a diferiților părinți de la sesiunea plenară interdicasterială care s-a desfășurat chiar la 26 ianuarie. Un alt aspect de luat în considerare este că noul document va ține cont nu numai de relațiile dintre păstori și consacrații clerici, ci dintre păstori și toate formele de viață consacrată, masculină și feminină. Provocările principale pe care le văd fac referința la modul de aplicare a principiilor teologice și juridice care stau la baza noului document – Biserică de comuniune, co-esențialitate între daruri ierarhice și carismatice, dimensiunea nupțială a Bisericii și a vieții consacrate, autonomia justă a celor consacrați, tensiunea sănătoasă între particular și universal – la viața concretă dintre păstori și consacrați în Bisericile particulare.
– Cum se realizează această trecere de la teorie la practică?
– Cred că acolo unde se joacă într-adevăr mutuae relationes este în cotidian, deci în trăirea misticii întâlnirii, cum ar spune Papa Francisc, cu tot ceea ce comportă. Așa cum a spus Pontiful vicarilor și delegaților pentru viața consacrată: „nu există relații reciproce acolo unde unii comandă și alții se supun, de frică sau conveniență”. În schimb există mutuae relationes acolo unde se cultivă capacitatea de ascultare, ospitalitatea reciprocă, deschiderea în dialog, împărtășirea deciziilor, respectul reciproc, o cunoaștere profundă. Un element asupra căruia la sesiunea plenară s-a insistat mult, și care se repeta mult în propunerile venite la dicasterul nostru din partea a peste 150 de conferințe ale superiorilor majori din toată lumea, este necesitatea unei formări adecvate în ecleziologia Conciliului Vatican II.
În acest sens se cere ca în programele de formare din seminariile diecezane să fie prevăzute cursuri obligatorii de teologie a vieții consacrate și despre locul său în Biserică, și în casele de formare ale consacraților să se studieze teologia Bisericii particulare și misiunea episcopului. Pentru a depăși neînțelegerile reciproce este necesară o formare adecvată cu privire la aceste aspecte și multă creativitate pentru a găsi spații de adevărată întâlnire. Un alt element asupra căruia s-a mai insistat este de a nu trata viața consacrată în pura sa funcționalitate. Viața consacrată trebuie apreciată înainte de toate de consacrații înșiși și apoi și de Episcopii și preoții diecezani, pentru ceea ce este ea: ca semn și profeție. În sfârșit, nu se va putea uita un element important care poate provoca vreo tensiune: chestiunea înstrăinărilor din partea consacraților și chestiunea proprietății. În acest al doilea caz sunt fundamentale convențiile.
– Cum va fi elaborat noul document?
– Acest lucru încă trebuie decis. Prevedem o comisie mixtă a celor două dicastere. Ceea ce pare foarte clar este voința ca să se realizeze o metodologie sinodală, înainte de toate între cele două Congregații și apoi cu conferințele superiorilor generali și cu episcopii. În afară de asta, sesiunea plenară a cerut ca să se elaboreze un document cu indicații practice și pastorale, în afară de principiile teologice și canonice. Pentru aceasta considerăm foarte important a-i asculta pe protagoniștii lui mutuae relationes: episcopii și consacrații.
– În timpul sesiunii plenare ați vorbit despre fidelitate. Care sunt principalele aspecte tratate?
– Înainte de toate am constatat că în marea majoritate consacrații trăiesc cu bucurie fidelitatea față de vocația lor. Există multă sfințenie în viața consacrată, așa cum a amintit Papa. O fidelitate care îi face pe mulți consacrați să mărturisească credința și vocația lor până la vărsarea sângelui. Martirii consacrați care în fiecare an își dau viața pentru Cristos sunt dovada cea mai bună a vitalității și a sfințeniei vieții consacrate. Nu am îndoieli în a afirma că viața consacrată în ansamblul său este un trup care se bucură de sănătate bună. Apoi am tratat despre elementele care ajută fidelitatea și despre cele care o împiedică.
