Cardinalul Sandri despre apropiata vizită a Papei în Egipt (I)
12.04.2017, Vatican (Catholica) - Cu apropiata vizită în Egipt, Papa „va oferi îmbrățișarea participării la durerea” unei comunități rănite de repetatul măcel făcut cu ferocitate în Duminica Floriilor. Și prezența sa „va ajuta să se ridice sus privirea, pentru a invoca împreună coborârea Duhului păcii și reconcilierii” asupra națiunii martirizate. Este convins de aceasta Cardinalul Leonardo Sandri, prefect al Congregației pentru Bisericile Răsăritene, care în următorul interviu acordat ziarului L’Osservatore Romano, și tradus de pr. Mihai Pătrașcu pentru Ercis.ro, pornește de la vizita papală în Egipt pentru un excursus despre situația din Orientul Mijlociu și îndeosebi din Țara Sfântă, pentru ale cărei necesități este destinată colecta anuală din Vinerea Sfântă care se face în toate bisericile din lume. Iată prima parte a interviului.
– La puține zile de la vizita pe care o va face Papa Francisc, Egiptul a fost zguduit de un nou măcel.
– Săptămâna Paștelui s-a deschis cu anunțul repetatelor atentate care au semănat victime printre frații noștri și surorile noastre copți, adunați pentru celebrarea duminicii intrării lui Isus în Ierusalim. Ramurile de palmier binecuvântate și fluturate de copii și de adulți, pentru unii dintre ei s-au transformat în ramuri de palmier ale martiriului. Suntem îndurerați și fără cuvinte, dar încă o dată suntem învățați de mărturia de credință a Papei Tawadros al II-lea. El a voit ca trupurile victimelor să fie înmormântate ca noii martiri ai Bisericii lor. Suntem siguri așadar de mijlocirea lor pentru iubita națiune egipteană. Precum și pentru călătoria apostolică a Papei Francisc, care peste puține zile va oferi fără îndoială îmbrățișarea participării la durere, dar va ajuta și să se ridice sus privirea, pentru a invoca împreună coborârea Duhului păcii și al reconcilierii asupra Egiptului, așa cum apare în mod semnificativ în logoul vizitei, prin porumbelul lângă cruce și lângă semiluna crescândă.
– Ce mesaj va duce prezența Papei?
– Pentru faptele dramatice din aceste zile vizita este și mai mult un semn profetic, așa cum a fost de altfel la începutul jubileului călătoria în Republica Centrafricană sfâșiată și ea de violență. Papa de la Roma merge să îi întărească pe frații din Biserica coptă-catolică și din celelalte Biserici prezente în Egipt, care sunt numeroase, așa cum exprimă diferitele rituri: maronit, caldeu, armean, siro-catolic și latin, chiar dacă toți împreună rămână o „mică turmă” care însă este o prezență foarte importantă. În mod deosebit, pentru operele pe care le duc înainte în domeniul educativ, formativ și social și de ridicare a nivelului populației mai sărace. Al doilea motiv al vizitei Pontifului este îmbrățișarea reînnoită cu Papa Tawadros și cu Biserica coptă-ortodoxă, rănită și înspăimântată, dar tot mai mult „Biserică a martirilor”.
PF Tawadros a venit la Roma pentru a-l saluta pe Francisc și acum el îi întoarce acel gest, din care printre altele a provenit ziua de prietenie catolică-coptă pe care de atunci o celebrăm în fiecare an. Aș vrea să amintesc că Papa copt este printre cei mai angajați pentru a ajunge la o înțelegere cu privire la data comună pentru celebrarea Paștelui. Și aceasta este o realizare care va ajunge prin pași concreți pe drumul spre unitate, mai degrabă decât prin declarații. În anumite țări și în Egipt în mod deosebit – așa cum, din păcate, demonstrează încă o dată această Duminică a Floriilor – drumul a fost marcat de așa-numitul ecumenism al sângelui. Copții ortodocși uciși au murit în numele lui Cristos, deci aparțin și pentru noi la ceata martirilor care au mărturisit propria credință.
– Ce semnificație are vizita din punctul de vedere al dialogului interreligios?
– Întâlnirea cu imamul de la Al-Ahzar constituie un aspect foarte important al călătoriei. Și el l-a vizitat pe Papa și acum Papa îi întoarce vizita, pentru a spune lumii întregi că aceia care cred în unicul Dumnezeu pot să dea o mărturie despre existența Sa, mergând umăr la umăr, vorbind cu sinceritate, cu respect reciproc. Pe bună dreptate, deoarece credem într-un singur Dumnezeu, pot să apară inițiative comune în favoarea celor mai săraci în așa fel încât să se dea tuturor necesarul pentru a trăi omenește. Aceasta pentru că Dumnezeu este mare, puternic, milostiv. Din iubirea lui Dumnezeu provin toată milostivirea și pacea pentru oameni. Și aceasta îi unește împreună pe catolici, pe ortodocși și pe musulmani.
– Care este starea raporturilor dintre musulmani și creștini?
– Au existat dificultăți. Și nu au lipsit gesturi violente în tot Orientul Mijlociu sau în Africa: biserici incendiate fie catolice, fie ortodoxe, răpiri, explozii. Important este a-i izola pe cei care incită aceste diferențe și stimulează ura, mai ales dacă fac aceasta în numele religiei, și în schimb a căuta să se creeze o lume nouă. Noi trebuie să urmărim ecumenismul persoanei umane și al demnității sale inviolabile. Suntem cu toții creaturi umane – musulmani și creștini – și trebuie să trăim pentru ridicarea demnității omului. Cred că ne putem gândi la o conviețuire pașnică, respectuoasă față de propria demnitate și deschisă la dialog și la colaborare. Când am fost în Egipt, în perioada manifestațiilor din Piața Tahrir, din partea tuturor persoanelor am găsit simpatie, deschidere și primire. Cred că situația poate să degenereze numai dacă există stimulentul vreunuia care vrea să aducă diferențele nu ca o contribuție la bogăție, ci pentru a sub linia ura și diviziunea. Condamnarea fermă din partea lui Al-Ahzar rostită după exploziile de duminică în bisericile copte ne face să sperăm bine.
