Pr. Claudiu Nedelciu: Sfânta Scriptură, cuvântul lui Dumnezeu în limbaj uman
29.09.2017, Iași (Catholica) - La Editura Sapientia din Iași a apărut recent cartea Sfânta Scriptură, cuvântul lui Dumnezeu în limbaj uman, scrisă de pr. Claudiu Nedelciu. Cartea apare în colecția „Studii biblice”, în format 14×20, are 167 de pagini și poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum și de la celelalte librării catolice din țară la prețul de 15 lei.
Problema inspirației și a ineranței Sfintei Scripturi, îndeosebi a Vechiului Testament, este una veche, clasică, dificilă și foarte controversată, mai ales când este vorba să confruntăm noțiuni teoretice și abstracte cu datele concrete ale cărților sfinte. Inspirația scripturistică este o carismă în virtutea căreia cărțile sfinte au fost scrise sub mișcarea supranaturală a lui Dumnezeu. Ineranța decurge din inspirație, ca o proprietate. Este privilegiul scrierilor inspirate de a fi exempte de orice eroare formală, adică de orice judecată contrară adevărului planului dumnezeiesc de mântuire, datorită faptului că autoritatea divină, prin impulsul său, își asumă cauzalitatea principală și responsabilitatea.
În studiul de față, am dorit să analizez pe larg inspirația, ineranța și adevărul Scripturii, pentru a înțelege raportul dintre autorul divin și autorul uman al Bibliei. Lucrarea este structurată în trei capitole. În primul capitol am tratat despre autorul uman al Bibliei. În al doilea, intitulat „Sincronia și diacronia”, am analizat critica textuală, critica istorică, morala Vechiului Testament și adevărul Sfintei Scripturi. În al treilea capitol am tratat despre autorul divin al Sfintei Scripturi.
Inspirația Bibliei nu e rezultatul unei cercetări științifice. Caracterizările Bibliei ca fiind „Cuvânt al lui Dumnezeu în cuvânt uman”, „Cuvânt uman și mesaj al lui Dumnezeu”, „Cuvântul lui Dumnezeu în limbajul uman”, „Cuvântul dincolo de cuvinte” constituie unele modalități de a exprima misterul Sfintei Cărți. Crezând în misterul Sfintei Scripturi, înainte de toate, se cuvine să percepem, în fond, umanitatea dimensiunii misterice a cuvântului biblic, evitând riscul de a deveni „monofiziți”. Adică să nu alunecăm pe panta exclusivității omenității cuvântului Bibliei, deoarece el trebuie considerat în același timp, și nu în timpi diferiți, nici separați, nici succesivi, drept cuvânt al lui Dumnezeu și al omului, căci cele două dimensiuni ale cuvântului scripturistic, umană și divină, sunt într-o unire indisolubilă.
Cuvântul uman în Biblie nu e „absorbit” de cuvântul lui Dumnezeu, ci este „asumat”. Prin urmare, nu se întâlnește cuvântul lui Dumnezeu dacă nu se atinge și nu se străbate toată densitatea cuvântului uman. Dumnezeu a voit să ne vorbească prin cuvinte, în mod riguros umane, într-o limbă concretă, în ebraică sau în greacă, prin intermediul unor oameni concreți: Ieremia, Ioan, Paul etc. În cuvintele ebraice sau grecești ale acestor autori ne vorbește Dumnezeu. Cum e posibil aceasta? Scriptura provine dintr-un suflu divin, dintr-o acțiune a Duhului. Dumnezeu se revelează prin cuvinte umane și ale oamenilor; datorită lucrării sale, Duhul mișcă și conduce vorbirea unor oameni.
Cum e această acțiune a Duhului? Voim să pătrundem, într-o oarecare manieră, în modul inspirației pentru a îmbogăți înțelegerea noastră a misterului, știind că preocuparea noastră ne pune în fața unor dezbateri care în definitiv sunt fără soluții științifice. Pornind de la obiectul, metodele și finalitatea teologiei exegetice, Comisia Pontificală Biblică, în documentul Interpretarea Bibliei în Biserică (1993), scoate în relief trei linii directoare, de care exegeza creștină trebuie să țină cont în aprofundarea înțelesului tainic al cuvântului scripturistic, puncte călăuzitoare, ce străbat și paginile acestei cercetări. În primul rând, să luăm aminte la criticile, reproșurile și aspirațiile în privința cuvântului biblic. După care să apreciem posibilitățile deschise de noile metode și abordări și, în sfârșit, să căutăm să precizăm orientarea care corespunde cel mai bine misiunii exegezei în Biserică.
Dar pentru că acest itinerar propus este vast – și va continua mereu până la sfârșitul timpurilor -, ne putem da seama că nu poate fi epuizat într-o atare lucrare de dimensiuni reduse și care nu poate aborda cuvântul lui Dumnezeu din Biblie din toate perspectivele, decât în funcție de scopul acestei cercetări, același ca al intenției Comisiei Pontificale Biblice, și anume: aprofundarea metodelor care pot contribui în mod eficace la punerea în valoare a tuturor bogățiilor cuprinse în textele biblice, astfel încât cuvântul lui Dumnezeu să poată deveni mereu hrana spirituală a oamenilor, izvor al unei vieți de credință, speranță și iubire, precum și lumină pentru întreaga lume, ținând cont de exigențele timpului nostru actual, ale mileniului al III-lea. Dar ce posibilități se vor descoperi pe viitor nu le putem surprinde, pentru că misterul Sfintei Scripturi este mereu deschis, cuvântul divino-uman biblic, viu și lucrător e mereu actual, contemporan cu omul fiecărui timp al istoriei umane.
Imagini
