Papa Francisc: Să privim Crucifixul și să cerem harul de a-l urma îndeaproape pe Isus
03.10.2017, Vatican (Catholica) - Isus acceptă voința Tatălui chiar și atunci când aceasta presupune perspectiva pătimirii și a morții, și merge înainte pe cale. Evanghelia zilei din liturgia în rit latin (Luca 9,51-56), în care Isus, „împlinindu-se zilele înălțării Sale, s-a îndreptat cu hotărâre spre Ierusalim”, a fost în centrul predicii pe care Papa Francisc a rostit-o marți, 3 octombrie 2017, la Sfânta Liturghie celebrată în capela reședinței sale din Casa Santa Marta. Apropiindu-se timpul pătimirii și al crucii, Isus face două lucruri: „a luat hotărârea fermă de a porni la drum”, acceptând voința Tatălui, și apoi „a anunțat acest fapt discipolilor Săi”, citim în materialul de pe situl Radio Vatican.
„O singură dată și-a permis să îi ceară Tatălui să îndepărteze puțin această cruce, în Grădina Măslinilor: ‘Tată, dacă este cu putință, îndepărtează de la Mine paharul acesta, dar nu voința Mea, ci voința Ta să se facă’. Ascultător. Ceea ce dorește Tatăl. Hotărât și ascultător, nimic mai mult. În acest fel până la sfârșit. Domnul intră în răbdare, intră în răbdare”. În fața acestei decizii, în fața drumului către Ierusalim și către cruce, discipolii nu îl urmează pe Învățătorul lor. De mai multe ori, a remarcat Pontiful, Evangheliile evidențiază această diferență. Uneori, discipolii „nu înțelegeau ce voia să spună sau nu voiau să înțeleagă, pentru că le era teamă”; alteori, „ascundeau adevărul” sau se gândeau la altceva, pentru a nu se gândi la ceea ce îl aștepta pe Domnul. Erau cu Isus dar, în realitate, îl lăsau singur.
„Isus este singur. Nu a fost însoțit în această decizie pentru că nimeni nu a înțeles misterul lui Isus. Este solitudinea lui Isus în drum spre Ierusalim, este singur. Și aceasta până la ultima clipă. Să ne gândim, apoi, la abandonul discipolilor, la trădarea lui Petru. Singur. Evanghelia ne spune că i-a apărut numai un înger din ceruri ca să-l întărească în Grădina Măslinilor. Numai în această companie. Singur.” Merită să găsim puțin timp și să ne gândim la Isus care ne-a iubit atât de mult, care a mers singur spre cruce, fiind neînțeles de către discipolii Săi. Să ne gândim, să îl vedem pe Isus și să îi mulțumim, pentru a avea un colocviu cu El, „ascultător și curajos”.
Papa Francisc ne-a sugerat cuvintele cu care am putea să ne adresăm lui Isus: „De câte ori încerc să fac atâtea lucruri fără să mă uit la Tine, care ai făcut aceasta pentru mine? Tu, care a intrat în răbdare – omul răbdării, Dumnezeul răbdării – care, cu atâta răbdare suporți păcatele mele, căderile mele?” „Să vorbim în acest fel cu Isus, care este hotărât întotdeauna să meargă înainte și să se expună, pentru a-i mulțumi. Să ne luăm astăzi puțin timp, câteva minute – cinci, zece, cincisprezece – în fața Crucifixului, sau cu ajutorul imaginației, și să-l vedem pe Isus mergând cu hotărâre spre Ierusalim și să cerem harul de a avea curajul să-l urmăm îndeaproape”.
