Papa Francisc: Harul rușinării de păcate este vindecător
06.10.2017, Vatican (Catholica) - „A Domnului este dreptatea, iar a noastră este rușinea fețelor”: prin aceste cuvinte, luate din prima lectură a liturgiei zilei de vineri, 6 octombrie 2017, profetul Baruh pe de o parte ne vorbește de păcatul și neascultarea față de Dumnezeu și, pe de altă parte, ne indică adevărata cale pentru a cere iertare. Acesta a fost și firul urmat de Papa Francisc în predica la Sfânta Liturghie celebrată în această zi, în cursul dimineții, în capela Casei Santa Marta, din Vatican. Parcurgând textul luat Cartea profetului Baruh, capitolul întâi, Pontiful s-a oprit mai ales asupra realității păcatului ce îi caracterizează pe toți oamenii, chiar și pe regi, principi, preoți, după cum spune profetul, citim în materialul de pe situl Radio Vatican.
„Nimeni nu poate spune: ‘Eu sunt drept’ sau ‘eu nu sunt păcătos precum cutare sau cutare’. De fapt, aș putea spune că ‘păcătos’ este primul nume pe care îl avem cu toții; cu toții suntem păcătoși. Dar de ce suntem păcătoși? Am fost neascultători față de Domnul. El ne-a spus să facem un lucru și noi am făcut un altul. Nu am ascultat vocea Domnului. Cu toții putem da mărturie că Domnul ne-a vorbit de multe ori pe parcursul vieții. ‘De câte ori nu mi-a vorbit oare Domnul și de câte ori am fost neascultător’. Domnul a vorbit prin părinți, prin cei din familie, prin cateheți; a vorbit în Biserică, prin predici; a vorbit în inima noastră…”, a spus Sfântul Părinte.
Am auzit vocea Domnului dar nu am ascultat-o, am auzit vocea care ne spunea „să umblăm potrivit hotărârilor Sale”, a legii lui Dumnezeu. Păcatul constă în răzvrătirea față de legea Domnului. Insistând asupra semnificației păcatului ce constă în neascultarea față de glasul Domnului, în ignorarea hotărârilor Sale, Pontiful s-a oprit și asupra consecințelor păcatului, care ne ruinează viața și sufletele, vorbind totodată despre antidotul împotriva păcatului: „[Păcatul] nu este o pată de șters. Dacă ar fi o pată, ar fi suficient să mergem la curățătorie pentru a o îndepărta. Nu. Păcatul este un gest de răzvrătire împotriva Domnului. Este un lucru urât în sine care este și mai oribil pentru că este un act împotriva Domnului, care este bun.”
„Dacă mă gândesc la păcatele mele în acest mod, în loc să cad în depresie, simt acel important sentiment al rușinii pentru păcatele săvârșite, despre care vorbește și profetul Baruh. Rușinarea de propriile păcate este un har”, ea „deschide ușa vindecării”, a mai spus Pontiful, explicându-ne: „Când Domnul vede că suntem rușinați de ceea ce am făcut și că îi cerem iertare cu umilință, El – care este atotputernic – șterge, ne îmbrățișează, ne mângâie și ne iartă. Aceasta este calea pentru obținerea iertării de la Dumnezeu, despre care ne învață și profetul Baruh. Să-l lăudăm astăzi pe Domnul pentru că a dorit să își manifeste atotputernicia tocmai prin milostivire și iertare și, de asemenea, prin intermediul creației, însă prin milostivire și iertare în primul rând. În fața unui Dumnezeu atât de bun, care iartă totul, care are atât de multă milostivire, să îi cerem harul rușinării de păcate.”
