PS Virgil Bercea despre documentarul BOR (comunicat)

03.11.2017, Oradea (Catholica) - Cu durere în suflet am vizionat filmul documentar „Patriarhul Justinian Marina. Reîntregirea Bisericii Ortodoxe Române”, transmis recent pe postul Trinitas al Bisericii Ortodoxe Române. El constituie, în opinia noastră, un atac la memoria martirilor Bisericii Greco-Catolice.
Ținem să repetăm ceea ce Cardinalul Alexandru Todea a spus de mai multe ori la începutul anilor 1990, după căderea comunismului: „Toată suferința Bisericii noastre din acești ani de persecuție o oferim Domnului”! Noi, Biserica Greco-Catolică, în pragul Centenarului Marii Uniri, ne asumăm cu demnitate trecutul și istoria și mulțumim Domnului pentru tot binele făcut poporului român de această Biserică. Ne gândim la primele școli românești sistematice deschise la Blaj în 1754, la Corifeii Școlii Ardelene și la Supplexul de la 1792, ne gândim la Timotei Cipariu și la introducerea literelor latine în scrierea românească, la „Câmpia Libertății” din 1848, la Simion Bărnuțiu, la Pronunciamentul din 1868, tot de la Blaj, ne gândim și la Marea Unire de la Alba Iulia din 1918. De fiecare dată greco-catolicii s-au gândit și au lucrat pentru toți românii, indiferent dacă erau ortodocși sau uniți. În marile momente ale istoriei lor, români au fost întotdeauna împreună!
Ne doare și ne întristează acest mesaj al fraților ortodocși, conform căruia actul samavolnic de desființare a Bisericii Unite și persecuțiile dure începute în 1948 împotriva membrilor acesteia constituie un act de „pedagogie divină”, cu atât mai mult cu cât mesajul este transmis de lideri de opinie ai BOR, de clerici din interiorul instituției, secondați de unii academicieni.
Ne doare cu atât mai mult cu cât atacul este făcut în preajma intrării în anul centenarului Unirii. La Alba Iulia, în 1918, Episcopul ortodox Miron Cristea l-a ascultat pe mai tânărul Episcop greco-catolic Iuliu Hossu citind Declarația Unirii, pentru ca mai apoi cei doi Ierarhi să se îmbrățișeze frățește, simbolizând prin acest gest pacea dintre cele două Biserici și Unirea pe veci a românilor.
Contribuția istorică a Bisericii Române Unite este bine cunoscută, la fel și prigoana dezlănțuită împotriva acesteia și a credincioșilor ei în timpul regimului comunist de tristă amintire. Și totuși, nedreptățile la care suntem supuși din partea fraților ortodocși continuă, în pofida sprijinului de care se bucură în Europa comunitățile românești ortodoxe din partea Bisericii Catolice. Este injust ca nouă, greco-catolicilor, frații majoritari ortodocși, sprijiniți de oameni din instituțiile statului, să ne spună că martiriul Bisericii Române Unite nu a existat!
Ne doare această tentativă de rescriere a istoriei Bisericii noastre de către Biserica Ortodoxă Română, dar și rescrierea istoriei rezistenței anticomuniste, tentative înmulțite, parcă, în ultimele luni. Noi, greco-catolicii, ne asumăm istoria așa cum a fost și încercăm să respectăm martirii și pe cei care au salvat demnitatea poporului român, să vindecăm rănile în spirit de frățietate și nu de pe poziții de forță.
Acest comunicat este un strigăt de durere făcut cu demnitate pentru a ne apăra Biserica și credincioșii, istoria noastră și istoria poporului român. Sângele martirilor noștri, sacrificiul lor, mormintele fără cruci ne îndeamnă să nu uităm, să spunem adevărul pentru ca istoria să nu se mai repete, să nu atacăm pe nimeni ci să pășim cu demnitate în Centenarul Unirii împreună cu frații ortodocși. (+ Virgil Bercea, Episcopul Eparhiei de Oradea)

Bunul Dumnezeu să le dea înțelepciune și iubire! Păcat că nu este un caz izolat, această atitudine! Acum, în aceste vremuri tulburate de migrația musulmană, ar trebui să fim mai uniți ca niciodată, TOȚI creștinii, toți care îl iubim pe Isus! Doamne ajută!
Preasfintia Voastra,
Va multumesc din toata inima pentru marturia Preasfintiei Voastre! Am incredere ca interventia Preasfintiei Voastre va reusi si aduca o alinare pentru suferinta pe care provocat-o acest film „documentar”. Cristos Dumnezeul nostru sa ne calauzeasca pasii!
Cu sincera caritate,
Pr. Mihai Patrascu
(Dieceza de Iasi)
Preasfințite Părinte Virgil,
Mă bucură mult această mărturie demnă și sinceră, care dă glas suferinței provocate de măsluirea grosolană a istoriei și adevărului, la care asistăm de aproape trei decenii și care a devenit de-a dreptul grotească în ultima vreme. Sunt cuvinte care alină și care șterg lacrimi de rușine, cuvinte vrednice de marii episcopi ai acestei Biserici năpăstuite de atâtea ori.
Încă odată, vă mulțumesc și vă însoțesc ostenelile apostolice cu umila mea rugă adresată Celui Preaînalt.
Fr. Petre-Marian Ianoș, OFMCap.
Din pacate comunismul nu a disparut de la noi din tara! Din pacate persista inca mentalitatea anti-catolica!
Glasul preasfintiei voastre este glasul multor romani greco-catolici care vad cu durere cum raul ataca si dupa 30 de ani. Generatia luptatoare si suferitoare de la 1948 aproape s-a stins, copii si nepotii lor par ca au uitat sau nu au stiut niciodata sa pretuiasca suferinta lor. UN POPOR CARE NU-SI CUNOASTE ISTORIA ESTE SORTIT SA O REPETE! Se implinesc 250 de ani de la moartea lui INOCHENTIE MICU, in anul 2018, personaj istoric de dimensiuni titanice: cine isi mai aduce aminte de el, cine mai stie ca a afirmat drepul NATIUNII ROMANE DE A FI RECUNOSCUTA CA NATIUNE intr-o vreme cand abia se formau constiintele nationale in Europa? Nu ne putem mira de tentativa Bisericii Ortodoxe de a testa reactia BRU, sa vada daca mai are cine protesta, daca mai are cine afirma existent BISERICII GRECO-CATOLICE daca prezenta noastra in voiata publica este tot mai firava. Dumnezeu sa sustina BISERICA SA si sa aiba mila de EA.