Marius Oanță: Cioplea, reședință a episcopilor pasioniști (1806-1847)

21.11.2017, București (Catholica) - A apărut, în anul 2017, la Editura Sitech, din Craiova, cartea intitulată: „Cioplea, reședință a episcopilor pasioniști (1806-1847)”, a autorului Marius Oanță. Acesta își propune, ca prin intermediul volumului, să aducă în dezbatere acele evenimente și pe acei oameni, care datorită iubirii și carității lor față de aproapele au reușit să îi păstorească de-a lungul timpului, pe bulgarii pavlicheni fugiți din calea persecutorilor otomani, spre crearea unei noi comunități.

Lucrarea debutează cu prezentarea opiniei unor istorici marcanți ai societății noastre, cum ar fi Nicolae Iorga sau Șerban Papacostea, referitoare la tema abordată în prezentul studiu, evidențiindu-se, totodată, gradul ridicat de subiectivitate prezent în lucrările acestora și necesitatea stringentă de corectare a cadrului istoric, acolo unde este necesar pentru a ne face cunoscute informații inedite cu caracter apreciabil.

Alaturi de opiniile acestor istorici și de celelalte materiale cercetate pentru documentarea cărtii, autorul include și diverse fragmente sau adăugiri din propriile studii si articole publicate în diverse reviste științifice și ale comunității bulgare din Banat, România – „Pro Memoria”, „Literaturna Miselj” și „Nasa Glas” -, despre catolicii din Cioplea. Dintre acestea amintim studiul „Aspecte etnografice și lingvistice ale bulgarilor pavlicheni din Cioplea” elaborat împreuna cu Gabriela Mitu, două studii referitoare la „Structura antropologică a bulgarilor pavlicheni din Cioplea. Considerații de antropologie istorică (I), (II)” și alte două articole, primul cu referire la episcopul Francesco Ferreri, iar cel de-al doilea la catehismul manuscris al lui Karl Pooten, devenit ulterior episcop de Antivari.

Extragerea informațiilor referitoare la pavlichenii catolici și interpretarea lor a fost cu atât mai dificilă cu cât studiile existente, chiar și cele știintifice, ale unor cercetatori avizati sunt lacunare, surprinzând doar părerile misionarilor pasioniști, care se confruntă, în noua zonă de misiune, cu o multitudine de probleme de ordin pastoral și material. Studiul se împarte în trei secțiuni, în prima tratându-se parcursul anevoios al bulgarilor pavlicheni de la convertire până la începutul migrației lor, datorată jugului otoman, în cea de-a doua, închegarea și definirea comunității pe teritoriul Valahiei, iar în cea de-e treia sunt prezentate o serie de documente care atestă prezența unor grupuri răzlețe de catolici pavlicheni în satul care va deveni viitoare resedință episcopală și ca o noutate, listele cu Episcopii de Nicopole ad Hystrum, respectiv a custozilor, definitorilor și miniștrilor provinciali care au administrat sacramentele în comunitatea pavlichenilor.

În debutul Secțiunii I se încearcă surprinderea momentului exact al convertirii pavlichenilor cantonați în munții Rodopi, plasat începând cu anul 1369, cand este menționată, în „«Cronica Provinciei Observante» din Bosnia, prezența a cinci călugări, în cetatea medievală a Vidinului și în împrejurimi”. Parcursul istoric al acestora este urmărit până la izbucnirea sângeroasei Răscoale de la Ciprovetz împotriva otomanilor, cand o parte importantă de suflete și-au dat viața, altă parte dintre creștini a fost purtată în robie, iar cei puțini rămași în libertate au luat calea pribegiei, refugiindu-se în Valahia. Urmează o perioadă îndelungată în care absența unor episcopi proprii duce „misiunea observantă” în impas. Abia în anul 1725, este numit episcop de Nicopole, cu resedința la Craiova, Nikola Stanislavic, care, deși a avut o activitate deosebită, menită a revigora episcopia primită spre administrare, este nevoit, ca pe fondul unor noi conflicte armate, să se stabilească, alături de catolicii săi, în Banat.

Perioada următoare exodului acestora s-a concretizat într-o epocă tulbure, datorată lipsei preoților, care culminează, în timpul Vicariatului Apostolic al Valahiei și Bulgariei, condus de ep. Pavel Dovanila (1776-1804), cu o decădere a vieții cultice la sud de Dunăre. În incheierea Secțiunii I, este prezentată o scurtă analiză a dialectului pavlichian și a limbii de misiune, sub amprenta misionarilor catolici.

Dacă în partea I a studiului accentul este pus pe popor, în prima parte a Secțiunii a II-a se mută pe meleagurile Valahiei, unde acesta se stabiliește, autorul începând cu o creionare din punct de vedere arheologic a comunei Dudești-Cioplea, o descriere din punct de vedere legal a Moșiei Cioplea și una a satului Cioplea ca fiind „locuit de o comunitate catolică provenită în integralitatea ei din Bulgaria”. Începand cu al IV-lea capitol al acestei secțiuni atenția ne este îndreptată către cei care au fost primii misionari pasioniști desemnați să conducă din punct de vedere spiritual, începând cu anul 1781, Bulgaria și Valahia. În încheiere, pentru a ne fi ușurată lectura și pentru a ne ajuta sa vizualizam cât mai bine evenimentele tratate, regăsim în anexe lucrării imagini ale primelor cărti de rugăciuni dedicate catehizării catolicilor pavlicheni, alături de hărți ale regiunilor unde aceștia au trăit.

Lansarea volumului va avea loc în data de 29 noiembrie 2017, la ora 18.00, în cadrul Centrului de Studii Bizantine „Petru și Andrei” din București, strada General Christian Tell, nr. 18b. (Bernadeta Maria Lisacoschi)

Imagini