Membri ai Asociației Teologice Italiene în audiență la Papa

30.12.2017, Vatican (Catholica) - „Este nevoie de o teologie care să îi ajute pe toți creștinii să vestească și să arate mai ales fața mântuitoare a lui Dumnezeu, pe Dumnezeul milostiv, în special în fața unor provocări inedite care implică astăzi umanul”, a afirmat Papa Francisc pe 29 decembrie, la o întâlnire cu Asociația Teologică Italiană. Ce provocări? „A crizei ecologice, a dezvoltării neuroștiințelor sau a tehnicilor care pot să îl modifice pe om; a inegalităților sociale tot mai mari sau a migrațiilor unor întregi popoare; a relativismului teoretic dar și al celui practic.”

De aceea Sfântul Părinte a spus că este nevoie „de o teologie care, așa cum este în cea mai bună tradiție a Asociației Teologice Italiene, să fie formată din creștini care să nu se gândească să vorbească numai între ei, ci să știe să fie în slujba diferitelor Biserici și a Bisericii; și care să își asume și misiunea de a regândi Biserica pentru ca să fie conformă Evangheliei pe care trebuie să o vestească.” Cei circa 100 de participanți la audiența cu Papa fac parte dintr-o asociație care în 2017 a împlinit 50 de ani de existență, având astăzi peste 300 de membri. „Asociația Teologică Italiană s-a născut, așa cum afirmă primul articol din statutul vostru, în spiritul de slujire și de comuniune indicat de Conciliul Vatican II.”

„Vă cer”, le-a spus Sfântul Părinte, „să continuați să rămâneți fideli și ancorați, în munca voastră teologică, în Conciliu și în capacitatea pe care a arătat-o Biserica acolo de a se lăsa fecundată de noutatea perenă a Evangheliei lui Cristos; așa cum ați făcut, de altfel, în aceste decenii, după cum atestă temele alese și tratate de voi în Congresele și în Cursurile de actualizare, precum și recenta lucrarea consistentă de comentariu la toate documentele Conciliului Vatican II.” A explicat apoi că munca de cercetare pe care o fac teologii „nu poate să fie decât o cercetare personală; dar a unor persoane care sunt cufundat într-o comunitate teologică cea mai amplă posibilă, din care se simt și fac realmente parte, implicate în legături de solidaritate și chiar de prietenie autentică”. Iar la final a repetat o idee regăsită și cu alte ocazii: „teologul este cel care studiază, gândește, reflectează, dar face aceasta în genunchi. A face teologie în genunchi, ca marii Părinți. Marii Părinți care gândeau, se rugau, adorau, lăudau: teologia puternică, ce este fundament al întregii dezvoltări teologice creștine”.

Însă în fața teologilor a vorbit și despre simpli credincioși, care pot să își trăiască credința și fără studii teologice. „Există un simț al realităților credinței care aparține întregului popor al lui Dumnezeu, și al celor care nu au mijloace intelectuale deosebite pentru a-l exprima, și care cere să fie interceptat și ascultat – mă gândesc la vestitul infailibil in credendo: trebuie să mergem adesea acolo – și există persoane chiar foarte simple care știu să își ascută ‘ochii credinței’. În această credință vie a sfântului popor credincios al lui Dumnezeu fiecare teolog trebuie să se simtă cufundat și de care trebuie să se știe și susținut, transportat și îmbrățișat.” Și a revenit la o întâmplare pomenită și în alte alocuțiuni: „Îmi amintesc odată, la o spovadă, dialogul pe care l-am avut cu o bătrână portugheză care se acuza de păcate care nu existau, dar era așa de credincioasă! Și eu i-am pus câteva întrebări și ea răspundea bine; și la sfârșit mi-a venit să îi spun: ‘Dar spuneți-mi, doamnă: ați studiat la Gregoriana?’ Era chiar o femeie simplă, simplă, dar avea ‘adulmecarea’, avea sensus fidei, acela care în credință nu poate greși.” Însă a precizat: „Aceasta nu elimină necesitatea acelei munci teologice specifice prin intermediul căreia, așa cum spunea Sfântul învățător Bonaventura, se poate ajunge la acel credibile ut intelligibile, la ceea ce se crede deoarece este înțeles.”