Înmormântarea istoricului Neagu Djuvara
31.01.2018, București (Catholica) - Înmormântarea istoricului Neagu Djuvara a avut loc duminică, 28 ianuarie 2018, la Catedrala greco-catolică Sfântul Vasile cel Mare din București, din str. Polonă nr. 50. Trupul neînsuflețit al istoricului și scriitorului Neagu Djuvara a fost depus la Catedrală, cei care l-au cunoscut și respectat putând să îl omagieze și să se roage pentru odihna sufletului său vineri, 26 ianuarie, între orele 17 și 21, și sâmbătă, 27 ianuarie, între orele 9.30 și 21. Slujba de înmormântare a avut loc la Catedrala greco-catolică în ziua de duminică, începând cu orele 12, fiind prezidată, la cererea expresă a defunctului, de Episcopul greco-catolic de București.
Alături de ierarh au slujit pr. Constantin Oltean, Vicarul general al Episcopiei Greco-Catolice de București, pr. Ioan Marcel Dăneț, parohul Catedralei, și pr. Eduard Giurgi, parohul bisericii Sacre Coeur din capitală. La ceremonie au fost prezenți, printre alții, Constantin Bălăceanu-Stolnici, Andrei Pleșu, Gabriel Liiceanu, Georgeta Filitti, Horia Roman Patapievici, Nicolae Manolescu, Grigore Leșe, Doru Viorel Ursu, Ludovic Orban, aflăm de pe EpiscopiaBucuresti.ro.
În predica sa de la slujba de înmormântare, Preasfinției Sa Mihai Frățilă, Episcopul greco-catolic de București, a amintit: „Cu câțiva ani în urmă, l-am văzut pe Neagu Djuvara în această biserică, de mai multe ori la slujba de duminică. Slujind la altar, am simțit atunci acea curiozitate tăcută a muritorului de rând în preajma unui personaj faimos care vine și el la biserică să se închine. Am primit mai târziu, cu surprindere, un telefon din partea sa pentru a-mi cere îngăduința de a mă vizita. Am acceptat să ne vedem și, deși mă rușinam de tinerețile mele, cum spunea profetul, am avut parte de o întâlnire dintre acelea în care Dumnezeu este prezent cu certitudine între interlocutori, scriind taina inimilor”.
Din acea discuție Episcopul a aflat despre întâlnirea lui Neagu Djuvara cu Mons. Vladimir Ghika, cel care i-a celebrat la Paris căsătoria, în 3 iulie 1937, o căsătorie catolică după ritul bizantin al mirelui. „Întâlnirea cu Mons. Ghika a fost evenimentul care i-a schimbat domnului Djuvara felul de citi apartenențele și l-a deschis spre universal, fără să abdice deloc de la tradiția creștină a antecesorilor săi”. Orice slujbă de înmormântare, a mai spus PS Mihai, „reamintește că Cristos este un oaspete neștiut care apare pe nepusă masă și ne pune în situația de a vedea cât, cum și la ce anume ne-a vibrat inima. La Judecată, când vom merge în fața lui Dumnezeu, nu va mai fi timp pentru investigații și nici nu vor mai fi pledoarii. Totul a fost deja scris: dacă ai iubit sau nu, dacă ai dăruit sau nu, dacă te-ai prefăcut că trăiești sau ai încercat să trăiești cu adevărat”.
Pentru a evita tragismul despărțirilor, a amintit Episcopul, „Neagu Djuvara își dorea, în apropierea ceasului morții, să se îmbarce pe o navă cu pânze și să moară pe mare. Cum cei care mor pe navă primesc ca mormânt marea, ar fi fost scutit astfel de alaiuri și discursuri pe care le considera de o desăvârșită vanitate în clipa plină de gravitate a trecerii dincolo. A cerut ferm o slujbă de înmormântare sobră și fără discursuri. Și chiar dacă – trebuie să o spunem! – ne costă această simplitate impusă, putem în schimb să ne luăm revanșa de a-i reaminti crezul”.
„A fost unul foarte simplu: să te străduiești să fii mai bun, să știi să ceri iertare pentru răul făcut, să fii generos și sensibil, fără să abdici de la ceea ce este constitutiv apartenenței tale și să ai, mai ales, acel simț de a râde în primul rând de tine însuți, ca să înțelegi de ce Dumnezeu singur este cel care – din dragoste pentru noi – are dreptul de a pune lucrurile la punct. Probabil au fost multe vieți schimbate de felul său de a povesti istoria, și mult mai multe persoane salvate de la mediocritate, care au regăsit gustul adevărului prin introspecția sa de om cu bunul simț! Dar ce anume a fost viața lui Neagu Djuvara, dacă nu o clipă lungă cât veacul? Ea ne inspiră și ne înzestrează cu o demnitate ce părea inexorabil pierdută, dar ne și privează, în același timp, de tezaurul naturaleței sale distinse”.
Sicriul a fost condus la mormântul familiei Djuvara din cimitirul Bellu, unde Episcopul a rostit dezlegarea. Au fost aduse onorurile militare cuvenite pentru un Cavaler al Ordinului național „Steaua României”. Tot pe situl EpiscopiaBucuresti.ro citim: „Românii au descoperit și au iubit la Neagu Djuvara nu doar erudiția, cât mai ales caracterul său puternic: verticalitatea, curajul opiniei, claritatea în cuvânt. A fost un intelectual care a dat mărturie, care și-a trăit vertical îndelungata viață, fără compromisuri neonorante. Rădăcinile acestui caracter puternic sunt în copilărie și tinerețe, forjate și de întâlnirea providențială cu români cărora le-a purtat recunoștință”.
În 1937, povestea adesea Neagu Djuvara, Mons. Vladimir Ghika, prinț român convertit la catolicism, l-a scos dintr-o încurcătură. Neagu se îndrăgostise de France, o frumoasă franțuzoaică ce provenea dintr-o familie profund catolică. Nu era însă posibilă cununia în două biserici – catolică și ortodoxă – așa cum și-ar fi dorit tânărul Neagu. Mons. Ghika, rudă îndepărtată cu mama lui Neagu Djuvara, a venit cu o soluție. Preot catolic venit din ortodoxie, Vladimir Ghika primise dezlegare în 1923 de la Papa Pius al XI-lea să slujească în cele două rituri: latin și bizantin. Așa că a slujit cununia în rit bizantin într-o bisericuță greco-catolică din Paris. A fost, așadar, un eveniment atât catolic – așa cum cerea France și familia sa -, cât și bizantin, românesc, cum dorea Neagu și familia sa. Mons. Ghika avea să le boteze ulterior și fiica.
Dumnezeu sa-L ierte si sa-L odihneasca in pace!