Papa Francisc: Dorința de a fi primii, de a-i întrece pe ceilalți
23.09.2018, Kaunas (Catholica) - În contextul istoriei lituaniene, cu pagini mai luminoase și cu pagini mai întunecoase, ca orice istorie națională, dar și al Evangheliei zilei, Papa Francisc, aflat într-o călătorie apostolică de patru zile, a vorbit despre ispita ca un popor să se creadă superior celuilalt. Redăm alocuțiunea papală după traducerea făcută de pr. Mihai Pătrașcu pentru ITRC.ro.
Iubiți frați și surori,
Cartea Înțelepciunii, pe care am ascultat-o în prima lectură, ne vorbește despre dreptul persecutat, despre cel a cărui simplă prezență îi deranjează pe cei nelegiuiți. Nelegiuitul este descris ca acela care îl asuprește pe cel sărac, nu îi este milă de văduvă nici nu îl respectă pe cel bătrân (cf. 2,17-20). Nelegiuitul are pretenția de a crede că forța sa este norma dreptății. A-i supune pe cei mai fragili, a folosi forța într-o oricare formă, a impune un mod de gândi, o ideologie, un discurs dominant, a folosi violența sau reprimarea pentru a-i îndupleca pe cei care pur și simplu, cu acțiunea lor zilnică onestă, simplă, activă și solidară, manifestă că o altă lume, o altă societate este posibilă. Celui nelegiuit nu îi este suficient să facă ceea ce vrea, să se lase condus de mofturile sale; nu vrea ca alții, făcând binele, să scoată în evidență acest mod al său de a face. În cel nelegiuit, răul încearcă mereu să elimine binele.
În urmă cu șaptezeci și cinci de ani, această națiune asista la distrugerea definitivă a ghetoului din Vilnius; astfel culmina eliminarea a mii de evrei care începuse cu doi ani înainte. Așa cum se citește în Cartea Înțelepciunii, poporul evreu a trecut prin jigniri și chinuri. Să comemorăm acele timpuri și să îi cerem Domnul ca să ne dăruiască discernământul pentru a descoperi în timp orice nou germen al acelei atitudini vătămătoare, al oricărui aer care atrofiază inima generațiilor care nu au experimentat-o și care ar putea alerga în urma acelor cântece de sirene.
În Evanghelie, Isus ne amintește o ispită asupra căreia va trebui să veghem cu atenție: neliniștea de a fi primii, de a-i întrece pe ceilalți, care se poate cuibări în orice inimă umană. De câte ori s-a întâmplat ca un popor să se creadă superior, cu mai multe drepturi dobândite, cu privilegii mai mari de păstrat sau de cucerit. Care este remediul pe care-l propune Isus când apare această pulsiune în inima noastră și în mentalitatea unei societăți sau a unei țări? A deveni ultimul dintre toți și slujitorul tuturor; a sta acolo unde nimeni nu vrea să meargă, unde nu ajunge nimic, în periferia cea mai distantă; și a sluji, creând spații de întâlnire cu cei din urmă, cu rebutații. Dacă puterea s-ar decide pentru aceasta, dacă am permite Evangheliei lui Cristos să ajungă în adâncul vieții noastre, atunci globalizarea solidarității ar fi cu adevărat o realitate. „În timp ce în lume, în special în unele țări, reapar diferite forme de războaie și ciocniri, noi creștinii insistăm pe propunerea de a-l recunoaște pe celălalt, de a vindeca rănile, de a construi punți, de a lega relații și de a ne ajuta «să purtăm unii altora povara» (Gal 6,2)” (Exortația apostolică Evangelii gaudium, 67).
Aici în Lituania există o colină a crucilor, unde mii de persoane, de-a lungul secolelor, au plantat semnul crucii. Vă invit, în timp ce ne rugăm Angelus, să cerem Mariei ca să ne ajute să plantăm crucea slujirii noastre, a dăruirii noastre acolo unde au nevoie de noi, pe colina unde locuiesc cei din urmă, unde se cere atenția delicată față de cei excluși, față de minorități, pentru a îndepărta din ambientele noastre și din culturile noastre posibilitatea de a-l elimina pe celălalt, de a marginaliza, de a continua să rebutăm pe cel care ne deranjează și tulbură comoditățile noastre. Isus pune în centru un copil, îl pune la aceeași distanță de toți, pentru ca toți să ne simțim provocați să dăm un răspuns. Comemorând „da”-ul Mariei, să îi cerem să facă „da”-ul nostru generos și rodnic ca al său.
După Angelus, Sfântul Părinte a spus următoarele:
Iubiți frați și surori,
Doresc să profit de această ocazie pentru a-i mulțumi doamnei președinte a Republicii și celorlalte autorități din Lituania, precum și Episcopilor și colaboratorilor lor, pentru pregătirea acestei vizite a mele; și extind recunoștința mea la toți cei care în multe moduri au dat contribuția lor, și cu rugăciunea. Un gând special rezerv în aceste zile comunității ebraice. În această după-amiază mă voi ruga în fața Monumentului Victimelor Ghetoului la Vilnius, la a 75-a aniversare a distrugerii sale. Cel Preaînalt să binecuvânteze dialogul și angajarea comună pentru dreptate și pace. Duminică frumoasă! Poftă bună! – Gražaus sekmadienio! Skaniu pietu!
