Cercetași în pelerinaj în cinstea Fer. Veronica Antal
21.11.2018, Iași (Catholica) - Mai bogați sufletește afirmăm: Avem încă un ajutor ca să împlinim Legea scout – cercetașul este curat în gânduri, cuvinte și fapte. Sâmbătă, 17 noiembrie 2018, aproape 70 de cercetași au făcut un pelerinaj în cinstea Fericitei Veronica Antal de la biserica din Hălăucești până la biserica din Nisiporești. Alături de aventura unei călătorii, experiența pelerinajului a fost îmbogățită de mai multe momente care i-au ajutat pe cercetași ca „uniți în comuniune de rugăciune și bucurie” să afle mai multe din viața Fericitei Veronica Antal și să parcurgă drumul pe care ea îl făcea de multe ori ca să fie la Liturghia din parohie. Fiind și ultimul drum al martirei cu multe emoții ei s-au oprit și la locul unde a fost martirizată.
Pentru a înțelege sacrificiile și riscurile prin care a trecut până la martiriul ei, cercetașii catolici au răspuns la îndemnul Episcopului lor, Preasfințitul Petru Gherghel, și au făcut un pelerinaj în acest an dedicat de Biserică tineretului. Ei au străbătut drumul făcut de ea în foarte multe zile, uneori chiar cu noaptea în cap, pentru a participa la Sfânta Liturghie din parohie, în acel timp, comunitatea din Nisiporești era doar filială. Sunt 8 kilometri. Unii ar spune că nu este mult. Alții s-ar descuraja înainte de primul pas. Noi acești pași i-am făcut pe ninsoare și vânt, meditând misterele de rozariu, cântând, sporovăind uneori pentru a nu ne lăsa prinși de pișcăturile vântului din câmp deschis.
Drumul nostru pe itinerariul Veronicăi a fost ghidat de preoții franciscani ai locului. Pr. Bernadin Duma ne-a introdus în atmosfera perioadei regimului comunist pentru a înțelege de ce martiriul Veronicăi nu a fost doar moartea ei. După prima bucată de drum, la locul martiriului, pr. Vlad Bejan a prezentat mărturii despre martiriul Veronicăi. După expunere a fost un moment de tăcere, iar după reculegere rugăciunea l-a preamărit pe Dumnezeu care dă forță și curaj, iar oamenii devin capabil de eroism și pot da dovezi de virtute chiar cu prețul vieții și al sângelui. Este dificil să empatizezi cu suferința și moartea cuiva. Este dificil îndeosebi când ești un tânăr liber și nimic nu te împiedică să visezi frumos. Totuși, s-a lăsat liniștea. Și ne-a însoțit încă o bună parte din drum, deși am fi putut continua să sporovăim.
În Nisiporești am fost întâmpinați de pr. Fabian Blaj care a continuat să ne vorbească despre curajul Veronicăi și ne-a îndemnat să avem și noi curajul de a ne mărturisi credința sub regimul, nu comunist ca cel de pe vremea ei, ci într-unul mai subtil și la fel de periculos, cel al secularizării. La mormântul Fericitei Veronica ne-am rugat. Fiecare și-a spus păsul, dorința sau a cerut mijlocire. Ar putea părea un lucru banal, dar acest pelerinaj a creat contextul înțelegerii uneia dintre legile cercetășiei: Cercetașul este curat în gânduri, cuvinte și fapte. Da, parafrazând ceea ce ne învață o mare sfântă a zilelor noastre: Sfințenia stă în fapte mici, făcute cu o iubire mare.
Concluzia unui lider: „Astăzi am rememorat experiența de viața a Veronicăi Antal într-un scurt pelerinaj de la Hălăucești la Nisiporești. Chiar dacă vremea nu a fost una propice, cercetașii au reușit să facă față provocărilor si să răspundă chemării pe care Biserica le-a propus-o!”
Părerea unui asistent spiritual: „Dumnezeu a desăvârșit o tânără, ce nu a putut deveni măicuță din cauza legilor nedrepte, dar a devenit plină de curaj «un crin însângerat» și mireasa sa pe care a primit-o în glorie. Tot Dumnezeu, doar cu câteva ore, în timpul nopții, a pus un strat de nea peste câmp și peste drum ca pelerinajul nostru să fie alb și gândurile curate. A trimis un vânticel ca să ne piște de obraji și să ne atingă urechile ca să privim spre cer și să ascultăm chemarea spre sfințenie, curaj și aventura vieții trăite cu el. Minunate sunt planurile bunului Dumnezeu și admirabili sunt sfinții săi”. (Florin Ciobanu pentru Ercis.ro)
