Papa Francisc: Tinerilor, striviți temerile care vă paralizează
03.04.2019, Vatican (Catholica) - „Pentru Dumnezeu, ești prețios; nu ești nesemnificativ. Ești important pentru El, căci ești lucrarea mâinilor Lui. De aceea se preocupă de tine și te privește cu afecțiune. Aveți încredere în memoria lui Dumnezeu: memoria sa nu este ca a unui hard-disk care salvează și arhivează datele. Memoria Sa este o inimă plină de compasiune tandră, una care găsește bucurie în ștergerea din noi a oricăror urme de rău. El nu socotește eșecurile noastre și mereu ne ajută să învățăm ceva chiar și din greșelile noastre. Deoarece El vă iubește. Stați în liniște pentru un moment și căutați să simțiți iubirea Sa. Încercați să reduceți la tăcere orice zgomote interioare și odihniți-vă pentru o secundă în îmbrățișarea sa iubitoare.”
Citatul este din exortația apostolică postsinodală „Christus vivit” a Papei Francisc, semnată luni, 25 martie, în Sfânta Casă de la Loreto, și adresată „tinerilor și întregului popor al lui Dumnezeu”. În document, alcătuit din nouă capitole împărțite în 299 de paragrafe, Papa Francisc mărturisește că s-a lăsat inspirat de bogăția de reflecții și dialoguri din cadrul Sinodului Episcopilor dedicat tinerilor, desfășurat în Vatican, în octombrie 2018. Capitolul al patrulea este intitulat: „Marele anunț pentru toți tinerii”. Pontiful subliniază că avem un „Dumnezeu care este iubire”, deci „Dumnezeu te iubește – să nu te îndoiești vreodată de acest lucru”; apoi că „Cristos te salvează”: „Nu uita vreodată că El te iartă șaptezeci de ori câte șapte. Se întoarce pentru a ne lua pe umeri de fiecare dată”. Isus ne Iubește și ne mântuiește pentru că „doar cel care este iubit poate fi mântuit. Doar cel care este îmbrățișat poate fi transformat. Iubirea Domnului este mai mare decât toate contradicțiile noastre, decât toate fragilitatea și meschinăria noastră.”
În fine, în același „mare anunț” intră că „El este viu!” „Este necesar să amintim acest lucru […] pentru că riscăm să îl considerăm pe Isus Cristos doar ca pe un bun exemplul din trecut, ca pe o amintire despre cineva care ne-a salvat acum două mii de ani. Aceasta nu ne-ar ajuta cu nimic, ne-ar lăsa așa cum am fost, nu ne-ar elibera.” Dacă „El este viu, aceasta este o garanție că binele poate să își facă drum în viața noastră. Atunci putem înceta să ne plângem și putem să privim înainte, deoarece cu El se poate privi mereu înainte.”
Capitolul al cincilea este intitulat „Căi pentru tineret”. Papa amintește că tinerii sunt mereu „gata de plecare, gata de declanșare”, dar neliniștea îi poate cuprinde atunci când văd că rezultatele nu apar imediat. „Visurile cele mai frumoase se cuceresc cu speranță, răbdare și efort, renunțând la grabă. În același timp, nu trebuie să ne blocăm din cauza nesiguranțelor, nu trebuie să ne fie teamă să riscăm și să comitem greșeli!”, spune el. Papa Francisc îi îndeamnă pe tineri să nu observe viața de la balcon, să nu petreacă viața în fața unui ecran, să nu se reducă la a fi vehicule abandonate și să nu privească la lume asemenea unor turiști: „Faceți-vă auziți! Striviți temerile care vă paralizează… Trăiți!”. Îi îndeamnă „să trăiască prezentul” bucurându-se cu recunoștință de orice mic dar al vieții „fără a fi nesățioși” și „obsedați de plăceri fără sfârșit” (147). De fapt, a trăi prezentul „nu înseamnă să te lansezi într-o ușurătate iresponsabilă care lasă nesatisfăcuți și cu un gol interior”.
„Angajarea socială și contactul direct cu cei săraci rămân o ocazie fundamentală de descoperire sau de aprofundare a credinței și a discernământului propriei vocații”, mai susține Papa, invocând exemplul pozitiv al tinerilor din parohii, grupuri și mișcări care „obișnuiesc să meargă și să facă companie persoanelor vârstnice și bolnavilor sau să viziteze cartierele sărace”; dar și al tinerilor care „participă la programe sociale destinate construirii de locuințe pentru persoanele fără acoperiș sau recuperării zonelor contaminate sau strângerii ajutoarelor pentru cei mai nevoiași. Ar fi bine ca această energie comunitară să fie aplicată nu doar la acțiuni sporadice ci în mod stabil.” Tinerii, mai spune Sfântul Părinte, sunt chemați să fie „misionari curajoși”, dând mărturie oriunde despre Evanghelie prin propria viață, ceea ce nu înseamnă „să vorbească despre adevăr ci să îl trăiască”. Unde îi trimite Isus? „Nu sunt hotare, nu sunt limite: ne trimite pe toți. Evanghelia este pentru toți nu doar pentru unii. Nu este doar pentru cei care ne par a fi mai aproape, mai receptivi, mai primitori. Este pentru toți.”
În următorul capitol, al șaselea, „Tineri cu rădăcini”, Pontiful deplânge faptul că „unii le propun tinerilor construirea unui viitor fără rădăcini, ca și cum lumea ar începe acum”. „Dacă cineva dintre voi vă face o propunere și vă spune să ignorați istoria, să nu apelați la experiența vârstnicilor, să disprețuiți tot ceea ce reprezintă trecutul și să priviți doar la viitorul pe care vi-l oferă, nu este oare acesta un mod ușor de a vă atrage prin această propunere și să vă facă să faceți ceea ce vă spune? Acea persoană are nevoie să fiți goi în interior, dezrădăcinați, neîncrezători în orice pentru a putea avea încredere doar în propunerile sale și a vă supune planurilor sale. Astfel funcționează ideologiile diferitelor culori, care distrug sau demolează tot ceea ce este diferit și în acest fel se poate domina fără opoziții”, explică Papa.
„Dragi tineri să nu permiteți să vă folosească tinerețea pentru favorizarea unei vieți superficiale, care confundă frumusețea cu aparența”, căci, continuă Sfântul Părinte, există o frumusețe în muncitorul care se întoarce acasă murdar; în soția vârstnică care se îngrijește de soțul bolnav, în fidelitatea unui cuplu aflat în toamna vieții în care există iubire. În schimb, azi se promovează „o spiritualitate fără Dumnezeu, o afectivitate fără comunitate și fără angajare față de cei care suferă, o teamă față de cei săraci văzuți ca indivizi periculoși și o serie de oferte care pretind să vă facă să credeți într-un viitor paradiziac care va fi mereu amânat pentru mai târziu”. În fine, reapare invitația colaborării dintre tineri și vârstnici. Este nevoie „să riscăm împreună”, spune Papa, mergând împreună tineri și bătrâni: rădăcinile „nu sunt ancore care ne leagă” ci „un punct de înrădăcinare care ne permite să creștem și să răspundem noilor provocări”.
