Nu există gena homosexualității – ce înseamnă pentru morala catolică?
30.08.2019, Wasington (Catholica) - După ce un studiu științific major a găsit că nu există un marker genetic pentru homosexualitate, un teolog catolic a explicat că rezultatele sunt în deplină concordanță cu învățătura catolică. Studiul a fost publicat pe 30 august, în publicația Science, el examinând informații din mai multe baze de date genetice mari, din mai multe țări, și intervievând aproape jumătate de milion de oameni despre partenerii și preferințele lor sexuale. Studiile anterioare asupra acestei chestiuni au examinat doar grupuri de sute de persoane.
„Din punct de vedere genetic, nu există nici o singură [distincție genetică] între comportamentele sexuale heterosexuale și cele homosexuale”, a spus Andrea Ganna, genetician la Institutul de Medicină Moleculară din Finlanda și autorul principal al studiului. Vorbind pentru Scientific American, Eric Vilain, genetician la Sistemul de Sănătate Națională pentru Copii din Washington DC, a numit rezultatul studiului „sfârșitul teoriei ‘genei gay'”. În ultimele decenii, mulți dintre cei implicați în mișcarea LGBT au susținut argumentul potrivit căruia orientarea sexuală este determinată genetic și că persoanele care au experimentat atracții de același sex sunt născute cu o anumită orientare. Într-un interviu din iunie, controversatul pr. James Martin SJ, autorul cărții „Construind o punte: modul în care Biserica Catolică și comunitatea LGBT pot intra într-o relație de respect, compasiune și sensibilitate”, spunea că „cei mai renumiți psihologi, psihiatri, biologi, oameni de știință afirmă că oamenii pur și simplu se nasc în acest fel”.
Într-un comentariu publicat împreună cu studiul, specialista în genetică de la Universitatea Oxford, Melinda Mills, a remarcat „o tendință de a reduce sexualitatea la determinism genetic” în sprijinul pozițiilor sociologice sau ideologice. „Atribuirea orientării homosexuale geneticii ar putea spori drepturile civile sau reduce stigmatizarea”, a scris ea. „În schimb, există temeri că oferă un instrument pentru intervenție sau ‘vindecare’.” Cu toate acestea, Mills spune că rezultatele studiului arată că folosirea geneticii pentru a prezice atracția de același sex sau pentru a o schimba printr-un fel de editare a genelor este „în întregime și fără rezerve imposibil”. Cercetarea a arătat cinci puncte de date genetice distincte, care apar a fi comune între persoanele ce au raportat cel puțin o relație sexuală cu persoane același sex. Doi dintre acești markeri apar legați de hormoni și miros, factori de atracție sexuală. Dar cei cinci markeri explică împreună mai puțin de 1% dintre diferențele de activitate sexuală din rândul populației.
Dr. Kevin Miller, profesor asistent de teologie la Universitatea Franciscană din Steubenville, Ohio, a declarat că rezultatele sunt în concordanță cu învățăturile Bisericii despre homosexualitate. „Catehismul tratează homosexualitatea la numerele 2357-2359. La începutul acestor numere citim că ‘geneza ei psihică rămâne în mare măsură neexplicată’. Noul studiu nu schimbă acest lucru.” Studiul face o distincție între oamenii care se angajează în acte homosexuale și cei care au fost identificați drept „gay” sau „homosexuali”, o distincție pe care Miller a subliniat-o ca centrală în învățăturile Bisericii. Catehismul învață că actele homosexuale sunt „intrinsec dezordonate” și „în nici un caz nu pot fi aprobate”. Acest lucru se datorează faptului că, a spus Miller, doar actele sexuale orientate prin natura lor către posibilitatea procreării și stabilite în cadrul căsătoriei sunt „compatibile cu virtutea morală esențială a castității și – așa cum a subliniat Sfântul Papă Ioan Paul al II-lea atât în scrierile pre-papale, cât și în cel post-papale – a iubirii.”
„Oricare alte (acte sexuale) sunt – independent de dispoziția subiectivă a celor care iau parte la ele – hedoniste și egoiste în mod obiectiv, mai degrabă decât de iubire în mod autentic. Evident, există multe tipuri de acte sexuale care ar putea intra în această categorie – actele homosexuale nu sunt în niciun caz singurele.” Tendința sau înclinația homosexuală, adesea numită atracție spre același sex, este definită de Catehism ca fiind „dezordonată obiectiv”, a spus Miller. Aceasta pentru că o dorință care, dacă s-ar acționa după ea, duce la acte imorale este prin natura ei dezordonată, a explicat el. Dar, a remarcat în continuare, dorința sau înclinația în sine nu este „greșită moral”, deoarece o persoană nu alege să aibă o înclinație sau să își exercite liberul arbitru de a o avea.
Esențial pentru a înțelege distincția dintre înclinațiile și actele sexuale, a spus Miller, este faptul că toate actele sexuale sunt alese în mod liber; chiar dacă o persoană are o dispoziție interioară spre a se angaja în acte homosexuale, are aceeași libertate de a le pune în practică sau nu ca o persoană înclinată spre acte imorale cu cineva de sex opus. „Se poate vedea că, în această explicație a învățăturii Bisericii, nu există nici o referire de nici un fel la cauza tendinței sau dispoziției homosexuale. Aceasta este pur și simplu irelevantă pentru analiza calității morale sau a răului actelor homosexuale și a caracterului ordonat sau dezordonat al tendinței sau dispoziției homosexuale.”
Miller a explicat că originea orientării sexuale a unei persoane, fie ea biologică, de mediu sau experiențială, nu a avut nici o influență asupra a ceea ce Biserica învață despre moralitatea de a acționa după o anumită dorință sexuală. „Aceste învățături nu depind de nici o presupunere privitoare la cauza tendinței sau înclinării”, a spus el. „Chiar dacă s-ar putea demonstra că o tendință sau o orientare homosexuală este determinată în întregime din punct de vedere biologic, aceasta nu ar afecta deloc logica de la baza învățăturii Bisericii.”
Mai erau oameni normali care a aiba dubii?