Papa în Mauritius: Îl așteaptă cu bucurie toată populația, de orice etnie și credință
02.09.2019, Vatican (Catholica) - Sunt unii care o consideră o bucată de Occident în Africa, alții locul cel mai apropiat de conceptul de paradis pământesc (și fiscal) din lume. Cu siguranță, Republica Mauritius, grupul de insule din largul Madagascarului, pe care Papa Francisc se pregătește să o viziteze în 9 septembrie 2019, reprezintă o paradigmă de societate pașnică și democratică ce a făcut din conviețuirea dintre grupuri etnice, religioase și culturale propria marcă. Dacă Papa Francisc, în lunga sa călătorie în Africa australă, între 4 și 10 septembrie – a patra în continent după Kenya, Uganda și Republica Centrafricană, noiembrie 2015; Egipt, aprilie 2017; și Maroc, martie 2019 – a ales să se oprească chiar în această țară, o serie de punctulețe răspândite în Oceanul Indian, și la cei 1,3 milioane de locuitori, probabil este și pentru aceasta.
Colonie britanică până în 1968, cu foarte puțină populație indigenă, Mauritius se prezintă ca un amestec etnic produs dintr-o serie de denominațiuni, colonialism și sclavagism. Poziția sa strategică a declanșat țintele arabilor în secolul al X-lea, ale portughezilor în secolul al XVI-lea, ale olandezilor – ei sunt cei care au denumit arhipelagul după principele Maurits van Nassau – în secolul al XVII-lea, ale francezilor și apoi ale englezilor, care au cucerit insulele în 1810. Producția de zahăr și culturile, încredințate în întregime sclavilor care proveneau mai ales din Madagascar, Mozambic și Africa Orientală, au fost, după abolirea sclaviei, la jumătatea secolului al XIX-lea, în mare parte gestionate de indieni care au emigrat acolo între timp.
Democrație stabilă cu standarde foarte bune de drepturi umane, Republica Mauritius are unul dintre cele mai mari venituri pe cap de locuitor din toată Africa și a fost prima țară din continent, în 1973, care s-a debarasat de malarie. Circa 48% dintre locuitori practică hinduismul, 34% sunt creștini în timp ce 17% sunt musulmani, dar există minorități budiste – în mare parte chineze – și de alte culte. Cum se pregătește pentru vizita istorică a Pontifului populația din această națiune a Africii? – a fost întrebat, în cadrul unui interviu pentru Vatican Insider, pr. Heriberto Cabrera, salezian chilian, responsabil cu pastorația tineretului din Dieceza de Port Louis. Vă oferim interviul după traducerea realizată de pr. Mihai Pătraşcu, apărută pe Ercis.ro.
– Lumea este entuziasmată. Nu există grup, religios, etnic sau politic, care să nu fie bucuros de venirea Papei. M-a impresionat mult să văd reacția comunităților hinduistă, islamică și a celorlalte confesiuni creștine, toți au o enormă așteptare pentru această vizită și nu au fost comentarii negative din partea nimănui. Am încredințat o serie de lucrări firmelor textile islamice, care au lucrat în ritmuri frenetice și în timpul Ramadanului pentru a ne furniza produsele la timp, și au făcut aceasta arătând multă afecțiune și prietenie. Guvernul este desigur foarte bucuros de această ocazie și a colaborat pe deplin cu Biserica Catolică, punând la dispoziție orice resursă pentru reușita călătoriei.
– Părinte, după părerea dumneavoastră, pentru ce a decis Papa să se oprească în această mică țară?
– La noi este o Biserică foarte vie, timp de doi ani am luat parte la toate întâlnirile de pregătire pentru Sinodul tinerilor și o tânără de aici a fost invitată ca una dintre reprezentanții africani. Mulți tineri ai noștri au luat parte la ZMT din Panama, din Polonia. Aici o tânără mauritană a lăsat pe scaunul Papei o scrisoare de invitație de a vizita țara, în timp ce la Roma, în Bazilica Santa Maria Maggiore, o altă tânără i-a spus direct: „Sanctitate, vă așteptăm”. Se vede că Papa Francisc a citit și a adunat invitațiile. Cred și că într-un moment de mari diviziuni în lume, Papa a ales Mauritius pentru că reprezintă un model de unitate și conviețuire. La noi se trăiește cu adevărat împreună și calitatea vieții este înaltă tocmai grație toleranței și jovialității.
– Mauritius pare o oază fericită în mijlocul unei lumi problematice și complexe, este chiar așa?
– Desigur, avem și noi problemele noastre, și în vederea următoarelor alegeri din decembrie sunt unele tensiuni. De exemplu, populația creolă, descendentă din sclavi, se simte prea exclusă de pe scena politică și socială și cere mai multă reprezentativitate. Însă, în ansamblu, țara poate să fie considerată un exemplu de o anumită pace socială. Vă pot spune că nu am vizitat niciodată un loc așa de sincer primitor, delictele sunt comise dar nu în manieră excesivă, poliția nu este înarmată și din timpurile independenței nu există incidente semnificative.
– Ce mesaj se așteaptă de la Papa?
– Este o țară mică și suntem un exemplu, dar avem nevoie de ajutor: trăim împreună, este adevărat, dar ne cunoaștem puțin. Eu sper ca vizita Pontifului să ne poată invita să aprofundăm cunoașterea celuilalt. Mă aștept la un mesaj de a crește în cunoaștere și de a lăsa să dispară rănile odată pentru totdeauna: moștenirile mefitice ale timpurilor sclaviei, percepute încă de comunitatea creolă precum și de indieni – și ei au fost sclavi.
– Care este istoria de înrădăcinare a Bisericii?
– Biserica este prezentă de la începuturile secolului al XVIII-lea și are o istorie de înrădăcinare progresivă. Conferința Episcopală din Oceanul Indian este pe atât de tânără (1985) pe cât de stranie. Grupează Episcopii și Vicarii apostolici din Reuniunea (franceză, n.r.), din Republica din Comore, unde prezența creștinilor este minimă, din Mayotte (franceză, n.r.) și din Republica Seychelles. Desigur, a comis greșeli, ca atunci când, în 1968, s-a opus independenței, dar de acum este recunoscută ca parte semnificativă și pozitivă a țării.
