Papa Francisc: Întoarcerea la Nazaret, cale pentru a înfrunta criza de identitate
05.09.2019, Maputo (Catholica) - Timpurile se schimbă, a spus Papa Francisc astăzi, și acest fapt trebuie admis, chiar dacă nu e ușor. „Trebuie să recunoaștem că adesea nu știm cum să ne inserăm în timpurile noi, în scenariile noi; putem să visăm la ‘cepele din Egipt’, uitând că Țara Promisă este în față, nu în spate, și în această nostalgie a timpurilor trecute ne pietrificăm, ne ‘mumificăm’. Nu este ceva bun. Un Episcop, un preot, o soră, un catehet mumificat. Nu, nu merge. În loc să anunțăm o Veste Bună, ceea ce anunțăm este ceva cenușiu care nu atrage nici nu aprinde inima nimănui. Aceasta este ispita.”
Afirmațiile au fost făcute la întâlnirea avută joi, 5 septembrie, cu Episcopii, preoții, călugării, călugărițele, consacrați și seminariști, cateheți și animatori, din Catedrala Neprihănita Zămislire din Maputo, Mozambic. La întâlnire, pe lângă mărturiile oferite de diverși participanți, s-a făcut și o citire solemnă din Scriptură. „Sfântul Luca prezintă în paralel evenimentele referitoare la Sfântul Ioan Botezătorul și la cele referitoare la Isus Cristos; astfel, el intenționează, din confruntare, să ne facă să descoperim ceea ce se stinge din modul de a fi al lui Dumnezeu și din raportarea noastră cu El în Vechiul Testament, și noul mod pe care ni-l aduce Fiul lui Dumnezeu făcut om. Un mod, în Vechiul Testament, care se stinge, și un alt mod nou pe care îl aduce Isus.” În ambele vestiri, a subliniat Papa, avem un înger. Dar în primul caz locația e importantul Ierusalim, în importantul Templu, îngerul vorbindu-i unui preot important. În al doilea caz e micuțul sat Nazaret, o casă și o femeie. „Contrastul este mare. Ce s-a schimbat? Totul. Totul este schimbat.”
Sfântul Părinte a abordat apoi criza identității sacerdotale, oferind o parte a soluției: „probabil că trebuie să ieșim din locurile importante și solemne; trebuie să ne întoarcem la locurile în care am fost chemați, unde era evident că inițiativa și puterea erau ale lui Dumnezeu.” A avertizat apoi: „Uneori, fără să vrem, ne obișnuim să identificăm activitatea noastră zilnică de preoți, călugări, consacrați, laici, cateheți, cu anumite rituri, cu reuniuni și colocvii; ne asemănăm mai mult cu Zaharia decât cu Maria.” Citând apoi dintr-o predică de la Liturghia crismei, a spus: „preotul este cel mai sărac dintre oameni dacă Isus nu îl îmbogățește cu sărăcia sa, este cel mai inutil slujitor dacă Isus nu îl numește prieten, cel mai nesăbuit dintre oameni dacă Isus nu îl instruiește cu răbdare ca pe Petru, cel mai lipsit de apărare dintre creștini dacă Bunul Păstor nu îl întărește în mijlocul turmei. Nimeni nu este mai mic decât un preot lăsat doar în forțele sale.”
Pontiful a continuat: „Frați și surori, întoarcerea la Nazaret, întoarcerea în Galileea poate să fie calea pentru a înfrunta criza de identitate. Isus ne cheamă, după învierea sa, să ne întoarcem în Galileea, pentru a-l întâlni. Întoarcerea la Nazaret, la prima chemare, întoarcerea în Galileea, pentru a rezolva criza de identitate, pentru a ne reînnoi ca păstori-discipoli-misionari.” În fața ispitei îngreunării existenței, a spus Papa, „imaginea acestei tinere simple în casa sa, în contrast cu toată structura Templului și a Ierusalimului, poate să fie oglinda în care vedem complicațiile noastre, preocupările noastre care întunecă și corodează generozitatea ‘da’-ului nostru.”
„Pentru noi preoții istoriile oamenilor noștri nu sunt un buletin de știri: noi îi cunoaștem pe oamenii noștri, putem ghici ceea ce trece prin inima lor; și inima noastră, pătimind cu ei, se fărâmițează, se împarte în mii de bucățele, și este înduioșată și chiar pare mâncată de oameni: luați, mâncați. Acesta este cuvântul pe care îl șoptește constant preotul lui Isus atunci când se îngrijește de poporul său credincios; luați și mâncați, luați și beți… Și astfel viața noastră sacerdotală se dăruiește în slujire, în apropierea de poporul credincios al lui Dumnezeu, care mereu, mereu obosește”, a spus Papa, citând dintr-o predică de la o altă Liturghie a crismei. „Fie ca tinerii noștri să poată descoperi în noi voința de a ne lăsa ‘luați și mâncați’ și tocmai aceasta să îi facă să se întrebe cu privire la urmarea lui Isus, în așa fel încât, orbiți de bucuria unei dăruiri zilnice nu impuse ci formate și alese în tăcere și în rugăciune, să vrea să spună ‘da’-ul lor.”
Papa le-a amintit celor prezenți că vocația lor este să evanghelizeze și a vorbit cu tărie împotriva prozelitismului. „Prozelitismul nu este evanghelizare. Prozelitismul nu este creștin. Vocația noastră este să evanghelizăm. Identitatea Bisericii este să evanghelizeze.” Pontiful și-a încheiat lungul discurs spunând: „Așadar să reînsuflețim chemarea noastră vocațională, să facem asta în acest templu magnific dedicat Mariei și ‘da’-ul nostru generos să îl preamărească pe Domnul și să facă tresalte de bucurie duhul poporului nostru în Dumnezeu Mântuitorul nostru. Și să umple de speranță, pace și reconciliere țara voastră, iubitul nostru Mozambic! Vă cer, cu rugăminte, să vă rugați și să faceți să se roage pentru mine. Domnul să vă binecuvânteze și Fecioara Preasfântă să vegheze asupra voastră. Mulțumesc!”
