Tehnicile orientale de meditație nu sunt rugăciune creștină
26.09.2019, Madrid (Catholica) - Conferința Episcopală Spaniolă a declarat că mișcarea „mindfulness” și alte tehnici orientale de meditație nu pot fi considerate o practică de rugăciune „cu adevărat creștină”. Comisia pentru doctrină a Episcopilor spanioli a publicat oficial în 3 septembrie 2019 documentul intitulat „‘Sufletul meu este însetat de Dumnezeu, de Dumnezeul cel viu’: Îndrumări doctrinare privind rugăciunea creștină”. Documentul Episcopilor discută „natura și bogăția rugăciunii și experiența spirituală înrădăcinată în revelație și în tradiția creștină”. Urmărește de asemenea să ofere „criterii pentru a discerne care elemente ale altor larg răspândite tradiții pot fi integrate într-o practică creștină a rugăciunii”.
Episcopii au arătat că „setea de Dumnezeu însoțește fiecare persoană umană”, în timp ce „cultura și societatea de astăzi, caracterizate de o mentalitate secularizată, împiedică cultivarea spiritualității și a tot ceea ce conduce la întâlnirea cu Dumnezeu”. „Ritmul vieții noastre, marcate de activism, competitivitate și consumism, generează goliciune, stres, neliniște, frustrare și îngrijorări multiple, pe care nu reușesc să le aline mijloacele pe care lumea le oferă pentru a atinge fericirea”, au scris Episcopii. În acest context, „nu puțini simt dorința presantă de tăcere, liniște și pace interioară”.
Episcopii au avertizat, însă, că „suntem martorii renașterii unei spiritualități care este prezentată ca răspuns la ‘cererea’ crescândă de bunăstare emoțională, echilibru personal, desfătare în viață sau seninătate pentru a face față provocărilor”. Această spiritualitate este de multe ori „înțeleasă drept cultivarea interiorității persoanei – pentru ca omul să se găsească pe sine însuși – și adesea nu conduce la Dumnezeu”. „În acest scop, mulți oameni – chiar și aceia care au crescut într-un mediu creștin – recurg la meditație, tehnici și metode de rugăciune care își au originea în tradiții religioase din afara creștinismului și a bogatei moșteniri spirituale a Bisericii”.
„În unele cazuri, aceasta este însoțită de abandonarea credinței catolice, chiar și fără multă chibzuială. În alte cazuri, oamenii încearcă să incorporeze aceste metode ca un ‘supliment’ al credinței lor, pentru a trăi o experiență mai intensă a ei. Această asimilare este frecvent făcută fără un discernământ adecvat cu privire la compatibilitatea ei cu credința creștină, a antropologiei care derivă din ea cu mesajul creștin al mântuirii”, au avertizat Episcopii. „În multe sfere ale societății noastre, dorința de a găsi pacea interioară a favorizat răspândirea meditației inspirate de budismul zen”. „Reducerea rugăciunii la meditație și absența unui ‘tu’ ca scop al ei o transformă într-un monolog care începe și se termină la subiectul însuși”.
Tehnicile concentrate pe sine „pot cu greu să fie compatibile cu rugăciunea creștină, în care cel mai important este ‘Tu’-ul divin revelat în Cristos”. „De multe ori, aceste tehnici de meditație, precum mindfulness-ul, încearcă să își ascundă originile religioase și răspândesc mișcări ce pot fi descrise ca ‘new age’, deoarece sunt propuse ca o alternativă la credința creștină”. Episcopii au mai explicat că astfel de tehnici adesea nu țin seama de diferența „dintre sine și ceea ce este în afară, dintre sacru și profan, dintre divin și creat” și „chipul personal al Dumnezeului creștinilor nu poate fi recunoscut. Când divinul și lumea sunt contopite și nu există nici o orientare spre un altul, orice fel de rugăciune este inutilă.”
