Papa a îndemnat catolicii din Thailanda să meargă pe urmele primilor misionari

21.11.2019, Bangkok (Catholica) - Primii creștini misionari în Thailanda s-au pornit la drum înțelegând că „aparțineau unei familii mult mai mari decât cea generată de legăturile de sânge, de cultură, de regiune sau de apartenență la un grup determinat”. „Împinși de forța Duhului și umplându-și desagile cu speranța care se naște din vestea bună a Evangheliei, au pornit la drum pentru a căuta membrii acestei familii a lor pe care încă nu o cunoșteau”, dorind să împărtășească tot ce știau despre iubirea lui Dumnezeu, le-a spus Papa Francisc catolicilor din această țară, în cadrul Liturghiei de joi, 21 noiembrie 2019. Misionarii au ajuns să înțeleagă mai deplin planul lui Dumnezeu și au descoperit că poporul thailandez era familia lor, a reflectat Pontiful.

Predica Sfântului Părinte din cadrul Sfintei Liturghii celebrate pe Stadionul Național din Bangkok a pornit de la întrebarea lui Isus din Evanghelia după Matei: „Cine este mama Mea și cine sunt frații Mei?”, precum și de la răspunsul lui Isus: „Oricine face voința Tatălui Meu din ceruri, acela îmi este și frate și soră și mamă”. „Evanghelia este o invitație și un drept gratuit pentru toți cei care vor să asculte”, a spus Papa. Vizita sa a venit în contextul în care catolicii din această țară celebrează a 350-a aniversare a creări Vicariatului Apostolic de Siam, țara cunoscută acum ca Thailanda. Micuța comunitate catolică din această țară alcătuiește mai puțin 0,5% din populație, care este predominant budistă.

Papa Francisc a reflectat la starea spirituală a primilor misionari ai Thailandei: „Era necesar să deschidă inima la o nouă măsură, capabilă să depășească toate adjectivele care întotdeauna despart, pentru a descoperi atâtea mame și frați thailandezi care lipseau la masa lor duminicală. Nu numai pentru ceea ce ar fi putut să le ofere lor, ci și pentru tot ceea ce aveau nevoie să primească de la ei pentru a crește în credință și în înțelegerea Scripturilor”. Întâlnirea dintre misionarii creștini și poporul thailandez i-a îmbogățit pe toți: „Fără acea întâlnire, creștinismului i-ar fi lipsit fața voastră; ar fi lipsit cântecele, dansurile care reprezintă zâmbetul thailandez, atât de tipic în aceste ținuturi. Astfel au întrevăzut mai bine planul iubitor al Tatălui, care este mult mai mare decât toate calculele și previziunile noastre și nu se reduce la o mână de persoane sau la un context cultural determinat”.

Pontiful a respins viziunea greșită conform căreia misionarul este „un mercenar al credinței” sau „un producător de prozeliți”. Mai degrabă, misionarul este „un cerșetor care recunoaște că îi lipsesc frații, surorile și mamele, cu care să celebreze și să sărbătorească darul irevocabil al reconcilierii pe care Isus ni-l dăruiește nouă tuturor”. Practica misionară este asemenea parabolei evanghelice a ospățului de nuntă, când servitorii sunt trimiși pe străzi: „Ieșiți ca să îi căutați pe toți cei pe care îi întâlniți pe drum”. „Această trimitere este izvor de bucurie, recunoștință și fericire deplină”. Aniversarea creării Vicariatului apostolic de Siam „nu înseamnă nostalgie a trecutului, ci foc de speranță pentru că, în prezent, și noi putem răspunde cu aceeași determinare, forță și încredere. Este amintire festivă și recunoscătoare, care ne ajută să ieșim cu bucurie pentru a împărtăși viața nouă care vine din Evanghelie cu toți membrii familiei noastre”.

„Toți suntem discipoli misionari când ne decidem să fim parte vie a familiei Domnului și facem aceasta împărtășind așa cum a făcut El: nu i-a fost frică să stea la masa păcătoșilor, pentru a-i asigura că la masa Tatălui și a creației e un loc rezervat și pentru ei; i-a atins pe cei care se considerau impuri și, lăsându-se atins de ei, i-a ajutat să înțeleagă apropierea lui Dumnezeu, ba chiar să înțeleagă că ei erau cei fericiți.” Predica Papei a exprimat în mod special sprijin pentru cei marginalizați, precum cei „expuși prostituției și traficului de persoane, desfigurați în demnitatea lor cea mai autentică… acei tineri sclavi ai drogurilor și ai non-sensului care ajunge să întunece privirea lor și să ardă visele lor… migranții despuiați de casele lor și de familiile lor, precum și atâția alții care, asemenea lor, pot să se simtă uitați, orfani, abandonați… Mă gândesc la pescarii exploatați, la cerșetorii ignorați”.

„Ei fac parte din familia noastră, sunt mamele noastre și frații noștri; să nu privăm comunitățile noastre de fețele lor, de rănile lor, de zâmbetele lor, de viețile lor; și să nu privăm plăgile lor și rănile lor de ungerea milostivă a iubirii lui Dumnezeu. Discipolul misionar știe că evanghelizarea nu înseamnă a acumula adeziuni și nici a apărea puternici, ci a deschide uși pentru a trăi și a împărtăși îmbrățișarea milostivă și vindecătoare a lui Dumnezeu Tatăl care ne face familie.” Misionarii creștini au sosit prima dată în Thailanda de astăzi la mijlocul secolului al XVI-lea. Unii preoți care i-au slujit pe soldații și comercianții portughezi au botezat acolo câteva sute de creștini. Misionarii și comunitatea creștină nativă au suferit mai multe persecuții dure, în special în anii 1700.