Papa în Tokyo: Cristos ne ajută să ne stabilim prioritățile în viață

25.11.2019, Tokyo (Catholica) - În mijlocul confuziei și neliniștii care se găsesc adesea în societatea modernă, Cristos ne oferă perspectiva și libertatea pentru a ne trăi viețile cum se cuvine, a spus Papa Francisc la Liturghia celebrată în Tokyo luni, 25 noiembrie 2019. „Atitudinile lumești, care caută și urmăresc numai propriul profit sau beneficiu în această lume, și egoismul care pretinde fericirea individuală, în realitate ne fac în mod profund nefericiți și sclavi, pe lângă că împiedică dezvoltarea unei societăți cu adevărat armonioase și umane”. Dar atunci când îl ascultăm cu atenție pe Cristos, găsim o nouă perspectivă în viață.

„În Isus găsim culmea a ceea ce înseamnă umanul și ne arată calea care ne conduce la plinătatea capabilă să depășească toate calculele cunoscute; în El găsim o viață nouă, în care experimentăm libertatea de a ne ști fii iubiți ai lui Dumnezeu”. Papa Francisc a celebrat Sfânta Liturghie pe Stadionul Dome din Tokyo, ca parte a vizitei sale de trei zile în Japonia, care a inclus opriri și în Nagasaki și Hiroshima. În predica sa, Papa a atras atenția asupra faptului că sentimentul nostru de libertate ca și copii ai lui Dumnezeu poate fi înăbușit atunci când „rămânem prizonieri ai cercului vicios al anxietății și al competitivității, sau când ne concentrăm toată atenția și cele mai bune energii ale noastre în căutarea obsedantă și frenetică a productivității și consumismului ca unic criteriu pentru a măsura și a valida alegerile noastre sau a defini cine suntem și cât valorăm”.

Acest mod de a privi lucrurile „puțin câte puțin ne face impermeabili și insensibili la lucrurile importante, împingând inima să bată pentru lucrurile superflue sau efemere. Cât de mult oprimă și înlănțuie sufletul agitația de a crede că totul poate fi produs, totul poate fi cucerit și totul poate fi controlat!” Deși Japonia se bucură de o economie foarte dezvoltată, a spus Papa, mulți dintre locuitorii ei sunt copleșiți de grijile și neliniștile vieții. „Casa, școala și comunitatea, destinate să fie locuri în care fiecare susține și ajută pe alții, se deteriorează tot mai mult din cauza competiției excesive în căutarea câștigului și a eficienței. Multe persoane se simt dezorientate și neliniștite, sunt oprimate de prea multele exigențe și preocupări care le iau pacea și echilibrul.”

În acest context, Cristos ne oferă ca un balsam vindecător cuvintele Sale, „care ne invită să nu ne agităm și să avem încredere. De trei ori ne spune cu insistență: Nu vă îngrijorați pentru viața voastră… pentru ziua de mâine. Aceasta nu este o invitație la a ignora ceea ce se întâmplă în jurul nostru sau a deveni nepăsători față de ocupațiile și responsabilitățile noastre zilnice; dimpotrivă, este o provocare la a deschide prioritățile noastre spre un orizont de sens mai amplu și a crea astfel spațiu pentru a privi în aceeași direcție: ‘Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și dreptatea lui și toate acestea vi se vor adăuga'”.

Domnul „ne invită să reconsiderăm alegerile noastre zilnice pentru a nu rămâne prinși sau izolați în căutarea succesului cu orice preț, chiar cu prețul vieții”. Această perspectivă ne permite să ne ordonăm prioritățile în viață, trecând de la o existență egoistă și izolată la o comunitate a recunoștinței și compasiunii, care recunoaște valoarea oricărei vieți umane. „Această invitație a Domnului ne amintește că avem nevoie să recunoaștem cu bucurie că realitatea noastră este rod al unui dar și să acceptăm și libertatea noastră ca har… Suntem invitați ca și comunitate creștină să protejăm fiecare viață și să mărturisim cu înțelepciune și curaj un stil marcat de gratuitate și de compasiune, de generozitate și de ascultare simplă, un stil capabil să îmbrățișeze și să primească viața așa cum se prezintă ‘cu toată fragilitatea și micimea sa și de multe ori chiar cu toate contradicțiile sale și lipsa de sens’.”

„Vestirea Evangheliei Vieții ne determină și cere de la noi, comunitate, să devenim un spital de campanie, pregătit pentru a îngriji rănile și a oferi mereu un drum de reconciliere și de iertare. Deoarece pentru creștin singura măsură posibilă cu care să evalueze fiecare persoană și fiecare situație este aceea a compasiunii Tatălui față de toții fiii Săi. Uniți cu Domnul, cooperând și dialogând mereu cu toți bărbații și femeile de bunăvoință precum și cu aceia cu diferite convingeri religioase, putem să ne transformăm în plămadă profetică a unei societăți care tot mai mult să protejeze și să se îngrijească de fiecare viață.”