Cardinalul Sandri: A lucra pentru marea primăvară a Mediteranei
19.02.2020, Roma (Catholica) - „Mare Nostrum să nu fie un zid, ci o punte pentru toate realitățile creștine, și nu numai, care se arată la malurile sale”: în ajunul evenimentului „Mediterana, frontieră de pace”, de reflecție și spiritualitate, care se va ține la Bari între 19 și 23 februarie 2020, din inițiativa CEI, a vorbit pentru Agenția SIR Cardinalul Leonardo Sandri, prefect al Congregației pentru Bisericile Răsăritene. „Sunt recunoscător pentru această inițiativă CEI”, afirmă prefectul care va fi prezent la Bari, „care implică atâția păstori ai Bisericilor noastre Răsăritene Catolice. Scopul este acela de a trăi un timp sinodal pentru a conștientiza mărimea problemelor pe care zona mediteraneeană trebuie să le înfrunte, îndeosebi criza umanitară a migranților care părăsesc țările lor din cauza războaielor, instabilității, mizeriei și vor să găsească o destinație sigură de pace”.
De aici dorința ca „Mare Nostrum să nu fie un zid, ci o punte pentru toate realitățile creștine, și nu numai, care se află pe malurile sale. Fiind creștini, ca Biserici Catolice, suntem chemați să acționăm pentru a veni în întâmpinarea fraților din celelalte religii”. Gândul prefectului se îndreaptă spre „cei care vin din Orientul Mijlociu, în majoritate islamici, și din Africa”, îndeosebi „spre eritreeni și spre etiopieni care în număr mare încearcă să ajungă pe coastele noastre încercând să depășească zidul de apă. Bari dorește să fie o conștientizare a crizei care interesează această zonă și a răspunsului pe care noi, comunități creștine și Biserici, suntem chemați să îl dăm respectând regulile”.
– Eminență, la Bari vor fi prezenți Episcopi și Patriarhi din Bisericile de rit răsăritean cu tot patrimoniul lor de credință și de tradiții. Care este contribuția pe care aceste Biserici o vor putea da întâlnirii?
– Înainte de toate, trebuie să amintim că sunt păstori ai unor Biserici decimate de războaie, ca în Siria și în Irak, de dezastre politice și economice, victime ale samavolniciilor, persecuțiilor și violențelor. Biserici din țări unde conviețuirea nu este „opțională” ci „obligatorie”, chemate, așa cum sunt, să conviețuiască cu celelalte religii ca iudaismul și islamul, și cu frații creștini ortodocși și de alte denominațiuni. La Bari vor aduce această experiență de Cuvânt împărtășit la nivel ecumenic împreună cu suferința discriminării, a persecuției, a limitării libertății, a fugii creștinilor. Cred că aceasta va fi contribuția lor de mărturie directă și trăită oferită păstorilor occidentali.
– Printre temele în discuție sunt cetățenia, libertatea religioasă și inegalitățile…
– Cred că discuția va avea ca punct de referință „Documentul despre fraternitatea umană pentru pacea mondială și conviețuirea comună”, semnat la 4 februarie 2019 la Abu Dhabi, de Papa Francisc și marele imam de Al-Azhar, Ahmad Al-Tayyib, care arată importanța dialogului, a colaborării și a cunoașterii reciproce. Lumea nouă pe care o dorim nu este întemeiată pe dezbinare și pe despărțire ci pe unitate și pe fraternitate, din moment ce toți locuitorii din aceste țări sunt cetățeni cu titlu deplin. A trăi ca și creștini este un drept. Nu cerem privilegii, dorim numai să avem aceleași drepturi și obligații ca alții. Toți uniți pentru a construi o lume pentru binele oamenilor fără deosebire de etnie, avere, credință, idei politice. O lume în care accesul la educație, la casă, la sănătate, la muncă să fie permis tuturor, unde tinerii să își poată forma o familie, unde demnitatea femeii să fie apărată: aceasta este marea primăvară a Mediteranei.
– La Bari, cu Bisericile de rit răsăritean vor fi reprezentați și foarte mulți credincioși din diaspora care acum privesc la țările lor de pe malul de nord al Mediteranei, adică din țările occidentale unde au ajuns să trăiască. Va fi spațiu pentru a vorbi și despre diaspore?
– Este o temă pe care o îndrăgim mult. Și aici trebuie să le mulțumim Episcopilor italieni pentru marea lor primire și posibilitate oferită credincioșilor din diaspora să aibă bisericile și preoții lor. Același lucru se întâmplă și în alte țări precum Franța și Spania. Cererea înaintată de Patriarhi este aceea de a avea și Episcopi proprii. Patriarhii orientali simt mult responsabilitatea față de credincioșii lor din diaspora care au devenit din locuitori ai Orientului Mijlociu observatori permanenți în Occident, unde au găsit o situație adecvată, un loc de muncă, o casă, o familie. Patriarhii ar primi cu mare bucurie, pentru acești credincioși din Europa, posibilitatea de a le da Episcopi și nu numai ordinarii sau vizitatori apostolici. Ar fi un semn de mare atenție pastorală.
– Episcopii se vor confrunta cu o provocare însemnată: „A încredința credința generațiilor viitoare”. O problemă care unește cele două maluri ale Mediteranei, o urgență inevitabilă pentru Bisericile care au ieșire la Mare Nostrum…
– Credința să nu se înece în Mediterana. Adevărata provocare este supraviețuirea credinței creștine și a Bisericii Catolice. Tinerii riscă să fie absorbiți de cultura dominantă de pe aceste maluri prospere din zona mediteraneeană și să piardă astfel credința lor, înecându-se în societatea noastră lichidă, lipsită de valori stabile. Dacă nu se va mai crede în divinitatea lui Cristos, în Biserica Catolică, în mântuire, în moarte ca pas spre întâlnirea cu Dumnezeu Tatăl, atunci va fi o mare tristețe. Ceva se face deja: în Eparhia de Piana degli Albanesi, Episcopul a promovat un catehism bizantin pentru tineri străbătând căile tipice ale spiritualității răsăritene. Tinerii și supraviețuirea credinței sunt, după părerea mea, provocarea pe care toți păstorii din zona mediteraneeană ar trebui să o îndrăgească. (material al agenției SIR, tradus de pr. dr. Mihai Pătrașcu pentru Ercis.ro)
