Gianfranco Ravasi: Psalmii. Comentariu exegetic și actualizare, vol. I

12.02.2021, Iași (Catholica) - La Editura Sapientia din Iași a apărut de curând cartea: Psalmii: comentariu exegetic și actualizare, vol. I (Psalmii 1-50), scrisă de Gianfranco Ravasi și tradusă în limba română de pr. dr. Robert Balan. Traducerea în limba română este însoțită de o prefață scrisă de Eminența Sa Cardinalul Gianfranco Ravasi. Cartea apare în colecția „Studii biblice”, în formatul 17×24, are 1041 pagini și poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum și de la celelalte librării catolice din țară la prețul de 110 lei. Redăm prezentarea semnată de Cardinalul Carlo Maria Martini (1927-2012).

Sfântul Ambroziu, în Hexameron (111,5) prezenta respirația rugăciunii care se ridica din adunarea liturgică a bisericii sale din Milano în timpul cântării psalmilor ca „ondulare maiestuoasă a valurilor oceanului”. La o altă pagină (PL 14,925) simțea că, la această cântare a psalmilor „care salută răsăritul și care răsună la căderea nopții, nicio inimă nu poate fi impenetrabilă: inimile dure ca pietrele întineresc, cei duri devin blânzi… pentru că în psalmi învățătura și fascinația merg împreună”.

Această exaltare entuziastă a Psaltirii este o constantă a literaturii creștine și pentru faptul că psalmii au devenit textul privilegiat al rugăciunii mesianice și liturgice a creștinismului. Un comentator din 1700, Calmet, comparase Psaltirea cu o carpetă plină de culori, cu sectoare bine conturate și circumscrise, cele care mai apoi aveau să fie definite ca „genuri literare”. Rugăciunea în starea pură, aleluia imnurilor care îl celebrează pe Dumnezeu „pentru gloria sa mare” fără să ceară nimic, se întrepătrunde cu strigătul foarte des al lamentațiunii care-i prezintă lui Dumnezeu obscuritățile existenței, amărăciunea suferinței, coșmarul singurătății. Mulțumirea fericită se întâlnește cu abandonarea plină de încredere. Tragediile naționale, obiectul rugăminților comunitare, se unesc cu cânturile speranței mesianice proiectate asupra destinului luminos al Israelului lui Dumnezeu.

Pentru a cunoaște acest „microcosmos” și pentru a-l face să răsune continuu în Biserică și în inima fiecărui credincios ca „voce a Miresei care vorbește Mirelui ei”, conform cu definiția sugestivă a Psaltirii dată de Conciliul Vatican II (Sacrosanctum conclium, n. 84), e necesară o muncă serioasă de pătrundere, pentru că psalmii, în afară de a fi o operă de mistică și teologie, adesea sunt cânturi de o mare calitate poetică, decorate cu simboluri sclipitoare, construite cu expresii literare puternice și complexe, marcate de diferitele epoci de compoziție. După secole de cercetare a exegezei, care a folosit instrumente de analiză tot mai sofisticate, se reușește mai mult să se descopere tezaurul ascuns în aceste cânturi.

Această operă a lui Gianfranco Ravasi, profesor de exegeză vetero-testamentară la Facultatea de Teologie a Italiei Septentrională și la Seminarul Arhiepiscopal din Milano, pe de o parte, vrea să facă bilanțul acestei cercetări arătând toată lumina care a fost reflectată în aceste 150 de compoziții ale Psaltirii. Dar, în același timp, strângând cele mai recente orientări ale cercetării, această operă se îndreaptă și spre noi itinerare.

În acest sens, va fi utilă trasarea planului de lectură urmărit constant de autor în comentariul fiecărui cânt psalmic. După acțiunea dificilă a versiunii care păstrează prospețimea și transparența poeziei în ciuda distanței culturale a paginii antice și orientale și a frecventelor obscurități textuale, se încearcă descoperirea primei calități a psalmului, a primei sale provocări, a incidenței sale primare. Se deschide în acest moment analiza propriu-zisă, care, deși folosește cea mai rafinată tehnologie exegetică, se transformă mereu într-un comentariu limpede și imediat. Un prim capitol este dedicat dimensiunii literare, adică reconstrucției structurii, adesea riguroase, care se manifestă printr-o „radiografie” îngrijită a poemului. Dar descoperirea acestei matrice nu poate avea loc fără să fi identificat tot coloritul țesutului de simboluri care constituie aproape tot corpul poeziei. În acest sens, opera lui Ravasi se desprinde de aridele recompuneri doar la nivel lingvistic ce uită valoarea poetică, vie, umană și întrupată în rugăciunea psalmică.

Definite fiind genul, calitatea și fascinația literară a cânturilor, autorul trece la lectura exegetică propriu-zisă, făcută după acel plan, izolată la început la nivel literar. Este al doilea capitol, adesea vast, cel specific pentru fiecare psalm: de aici, fiecare rugăciune reapare în fața ochilor cititorului în toate nuanțele sale, chiar și cele mai subtile, se luminează meandrele cele mai obscure și dificultățile numeroase de interpretare se transformă în cânt pentru credincioșii noștri de azi și pentru oamenii care așteaptă și cercetează. De aceea, autorul vrea să recupereze, pe de o parte, intarsiile temelor biblice evocate de psalmi, care îi și fac „compendiu și sumă a întregului Vechi Testament”, după cum scria sfântul Robert Belarmin; dar încearcă și să arate influența lăsată de glasul și de poezia psalmilor în literatura din toate timpurile, astfel încât erau simțiți ca un cânt al întregii umanități. Pe această linie se dezvoltă examenul rezonanțelor creștine, personale și ecleziale ale fiecărui psalm. Rugăciunea devine astfel laudă corală și personală, legată de fapte și zile: „Voi cânta Domnului în viața mea, voi cânta psalmi Dumnezeului meu cât voi trăi” (Ps 104,33; 146,2).

Din 1955, anul în care G. Castellino publica comentariul său la psalmi pentru coloana La Sacra Bibbia condusă de Mons. Garofalo, în Italia nu mai apăruse niciun comentariu complet exegetic la această monumentală culegere de rugăciuni, cuvântul lui Dumnezeu și cuvântul omului. Acum, cu opera lui Ravasi se va putea descoperi în mod nou și complet din plin această carte mistică și terestră, divină și umană, „care, spre deosebire de alte scrieri biblice, îmbrățișează în universalitatea sa materia întregii teologii. Rațiunea pentru care este cartea biblică cea mai folosită în Biserică este pentru că ea conține în interior întreaga Scriptură… Caracteristica sa este aceea de a spune din nou, sub formă de laudă și de rugăciune, tot ce expun celelalte cărți după modurile de narare, de exortație, și de discuție… Scopul său este acela de a face să se roage, de a ridica sufletul până la Dumnezeu prin contemplarea maiestății sale infinite, prin meditarea excelenței fericirii eterne, prin comuniunea cu sfințenia lui Dumnezeu și imitarea efectivă a perfecțiunii sale” (Sf. Toma de Aquino, „In Psalmos Davidis Expositio”, în Opera Omnia S. Tomae, ed. Vivos, vol. XVIII, pp. 228-229).