Monstranța Congresului Euharistic Internațional de la Budapesta
26.06.2021, Budapesta (Catholica) - Secretariatul General al Congresului Euharistic Internațional (CEI) a organizat un concurs pentru proiectarea artistică și realizarea monstranței reprezentative a Congresului. În urma deciziei unanime a juriului, concursul a fost câștigat de proiectul conceput de artistul-orfevru Kata Lenzsér-Mezei. Monstranța a fost prezentată publicului larg în cadrul Zilei Tineretului „Forráspont” din 2019. Răspunzând la întrebări, în cadrul unui interviu publicat pe IEC2020.hu și tradus de Maja Lazar pentru Gerhardus.ro, Kata Lenzsér-Mezei a declarat următoarele:
– Ați studiat pentru a deveni arhitect și abia mai târziu, după terminarea studiilor, v-ați îndreptat către meseria de aurar. A fost un vis mai vechi sau o decizie bruscă?
– În mod cert nu a fost o decizie de moment. Mă interesau multe lucruri, de aceea am ales și profesia de arhitect. În anul terminal de liceu nu mă puteam decide exact, ceea ce îmi doresc să urmez, dar am considerat că a fi arhitect este o profesie suficient de deschisă pentru a se potrivi multor lucruri. În anii de studenție am mers la Florența cu o bursă de un an și jumătate, iar acolo am început să mă gândesc că, pe lângă arhitectură, ar trebui să caut și o profesie meșteșugărească. Am absolvit universitatea, am început să lucrez, între timp mergeam să desenez, să pictez și am început să îi întreb pe maeștrii mei, către ce m-aș mai putea orienta… Așa am găsit meseria de aurar. Am început să studiez această profesie în țară, am obținut calificarea OKJ (Registrul Național de Formare din Ungaria), dar între timp am absolvit și un curs de design de bijuterii la o școală pentru creatorii de modă din Milano.
– Ați executat relicvariul Sfântului Thomas Becket și monstranța reprezentativă pentru Congresul Euharistic Internațional. Astfel, ați devenit parte din viața Bisericii. V-ați apropiat de religie încă din copilărie, orientarea religioasă este legată de cineva sau pur și simplu ea s-a întâmplat în timpul acestei lucrări?
– Am fost crescută de mică într-o familie creștină, bunicii mei au fost cei care m-au dus pentru prima oară la biserică, apoi, după schimbarea regimului, li s-a alăturat toată familia. Încă din copilărie eram familiarizată cu majoritatea simbolurilor bisericești, așa că nu mă mișcam pe un teren necunoscut când am început să realizez aceste obiecte.
– În cazul unui compozitor sau al unui pictor laicii știu mai multe despre felul cum lucrează aceștia, deoarece este prezentat în multe filme. Poate că meseria de aurar este puțin mai mistică pentru publicul larg. Privind imaginile despre monstranță, pare o profesie foarte interesantă.
– Pentru obiectele de aur, mai mici, și pentru bijuterii este suficient un atelier. Până acum cele mai multe obiecte le-am realizat aici, singură. Executarea monstranței a fost un demers la o scară diferită. Trebuiau implicate mai multe ateliere, de aceea a fost atât de complexă și într-un anumit fel ceva nou pentru mine. Ca arhitect lucram constant cu mai multe ateliere și ingineri, iar acest lucru era acum necesar și în profesia de aurar. Pentru a executa partea exterioară de susținere a monstranței, trebuia găsit un lăcătuș, deoarece doar acesta putea asambla un obiect din oțel inoxidabil de această dimensiune. Deoarece aceasta reprezintă partea cea mai mare ca dimensiune, am început cu ea: începem cu lucrurile de mari dimensiuni, îndreptându-ne treptat către cele mai mici ca să se potrivească perfect.
Monstranța de argint are o parte interioară de oțel care este foarte grea (pentru a o ține ferm, pentru a nu se răsturna) și care a fost confecționat de un lăcătuș. Abia după ce a fost gata fabricat acest element și l-am adus aici, am început să lucrez la monstranța de argint, parțial aici în atelierul meu din Budapesta, parțial într-un atelier specializat pentru confecționarea obiectelor din argint din Zalacsány. Timp de câteva luni am făcut naveta între Budapesta și Zalacsány. Există și alte ateliere la Budapesta de care am avut nevoie, cum ar fi atelierul de galvanizare, unde obiectele pot fi argintate și aurite, gravorul și sticlarul. „Gloria” și celelalte accesorii din sticlă au fost realizate conform planurilor mele, în atelierele de sticlărie, deoarece aceasta este o cu totul altă profesie. Eu nu mă pricep la sticlărie… Dar chiar și sticlarul putea lucra doar atunci când eram gata cu cadrul din argint și oțel, doar atunci putea să șlefuiască una câte una piesele necesare. Pentru montarea și fixarea sigură a profilelor pe suportul din sticlă a fost necesar să ne întoarcem din nou la atelierul de lăcătușerie. A fost o jumătate de an foarte intensă.
– Ca întrebare finală, există vreo parte a monstranței care este atât de importantă pentru Dvs, încât dacă cineva v-ar fi spus să nu o faceți, oricum nu ați fi schimbat nimic?
– Conceptul este ceea ce a fost foarte important pentru mine, adică monstranța gata asamblată să formeze o unitate. Acest lucru este accentuat prin motivele și piesele utilizate, prin design și proiectare. Și „izvorul”. Izvorăște din postament și se îndreaptă către partea de sus, către Sacrament, iar acolo unde este monstranța, se deschide și o înconjoară. Păstrarea acestui concept a fost importantă pentru mine. Și a rămas… Nu trebuia să mă lupt prea mult, cu toții l-au înțeles.
