Papa Francisc: Ss Petru și Paul au fost nu admiratori, ci imitatori ai lui Isus
29.06.2021, Vatican (Catholica) - Sfinții Petru și Paul nu au fost spectatori, ci protagoniști ai evangheliei; nu au crezut în cuvinte, ci prin fapte. Afirmația a fost făcută de Papa Francisc astăzi, în sărbătoarea patronilor Romei. Redăm alocuțiunea papală după traducerea făcută de pr. Mihai Pătrașcu și publicată de Ercis.ro.
Iubiți frați și surori, bună ziua!
În centrul Evangheliei de la liturgia de astăzi (Mt 16,13-19), Domnul le pune discipolilor o întrebare decisivă: „Dar voi cine spuneți că sunt Eu?” (v. 15). Este întrebarea crucială pe care Isus ne-o repetă și nouă astăzi: „Cine sunt Eu pentru tine?” Cine sunt Eu pentru tine, care ai primit credința, dar încă îți este frică să înaintezi în larg la cuvântul Meu? Cine sunt Eu pentru tine, care ești creștin de atâta timp, dar, uzat de obișnuință, ai pierdut prima iubire? Cine sunt Eu pentru tine, care trăiești un moment dificil și ai nevoie să te zgâlțâi pentru a porni din nou? Isus întreabă: Cine sunt Eu pentru tine? Să îi dăm astăzi un răspuns, dar un răspuns care să vină din inimă. Noi toți să îi dăm un răspuns care să vină din inimă.
Înainte de această întrebare, Isus a pus discipolilor o altă întrebare: „Cine spune lumea că sunt Eu?” (cf. v. 13). Era un sondaj pentru a înregistra părerile despre El și faima de care se bucura, însă pe Isus nu îl interesează notorietatea, nu era un astfel de sondaj. Și atunci, de ce a pus întrebarea aceea? Pentru a sublinia o diferență, care este diferența fundamentală a vieții creștine. Există cei care rămân la prima întrebare, la opinii, și vorbesc despre Isus; și există cei care, în schimb, îi vorbesc lui Isus, ducându-i viața, intrând în relație cu El, făcând trecerea decisivă. Aceasta îl interesează pe Domnul: să fie în centrul gândurilor noastre, să devină punctul de referință al afectelor noastre; să fie, în puține cuvinte, iubirea vieții noastre. Nu opiniile pe care noi le avem despre El: nu îl interesează pe El. Îl interesează iubirea noastră, dacă El este în inima noastră.
Sfinții pe care îi sărbătorim astăzi au făcut această trecere și au devenit martori. Trecerea de la opinie la a-l avea pe Isus în inimă: martori. Nu au fost admiratori, ci imitatori ai lui Isus. Nu au fost spectatori, ci protagoniști ai evangheliei. Nu au crezut în cuvinte, ci prin fapte. Petru nu a vorbit despre misiune, a trăit misiunea, a fost pescar de oameni; Paul nu a scris cărți culte, ci scrisori trăite, în timp ce călătorea și mărturisea. Ambii și-au dedicat viața pentru Domnul și pentru frați. Și ne provoacă. Pentru că noi riscăm să rămânem la prima întrebare: să dăm păreri și opinii, să avem idei mari și să spunem cuvinte frumoase, dar să nu intrăm niciodată în joc. Și Isus vrea ca noi să intrăm în joc. De câte ori, de exemplu, spunem că am vrea o Biserică mai fidelă față de evanghelie, mai aproape de oameni, mai profetică și misionară, dar după aceea, în concret, nu facem nimic! Este trist să vedem că atâția vorbesc, comentează și dezbat, dar puțini mărturisesc. Martorii nu se pierd în cuvinte, ci aduc rod. Martorii nu se plâng de ceilalți și de lume, ci încep de la ei înșiși. Ne amintesc că Dumnezeu nu trebuie demonstrat, ci arătat, cu propria mărturie; nu vestit cu proclamații, ci mărturisit cu exemplul. Aceasta se numește „a pune viața în joc”.
Totuși, privind la viețile lui Petru și Paul, poate apare o obiecție: amândoi au fost martori, dar nu întotdeauna exemplari: au fost păcătoși! Pentru l-a renegat pe Isus și Paul i-a persecutat pe creștini. Însă – aici se află punctul – au mărturisit și căderile lor. De exemplu, Sfântul Petru ar fi putut să le spună evangheliștilor: „Nu scrieți greșelile pe care le-am făcut”, faceți o evanghelie de plăcere. În schimb nu, istoria sa iese la iveală, iese clară din Evanghelii, cu toate mizeriile sale. Același lucru îl face Sfântul Paul, care în scrisori relatează greșeli și slăbiciuni. Iată de unde începe martorul: de la adevărul despre el însuși, de la lupta față de propriile duplicități și falsități. Domnul poate face lucruri mari prin intermediul nostru atunci când nu ne îngrijim să apărăm imaginea noastră, ci suntem transparenți cu el și cu alții. Astăzi, iubiți frați și surori, Domnul ne interpelează. Și întrebarea sa este aceeași: Cine sunt Eu pentru tine? Ne sapă înăuntru. Prim martorii săi Petru și Paul ne determină să lăsăm măștile noastre să cadă, să renunțăm la jumătățile de măsură, la scuzele care ne fac lâncezi și mediocri. Să ne ajute în asta Sfânta Fecioară Maria, Regina apostolilor. Să aprindă în noi dorința de a-l mărturisi pe Isus.
După Angelus, Sfântul Părinte a spus următoarele:
Iubiți frați și surori,
Poimâine, joi, 1 iulie, va avea loc aici în Vatican o zi specială de rugăciune și reflecție pentru Liban. Împreună cu conducătorii tuturor Bisericilor prezente în Țara Cedrilor, ne vom lăsa inspirați de cuvântul Scripturii care spune: „Domnul Dumnezeu are gânduri de pace” (Ier 29,11). Îi invit pe toți să se unească spiritual cu noi, rugându-se pentru ca Libanul să se ridice din criza gravă prin care trece și să arate din nou lumii fața sa de pace și de speranță. La 1 iulie va fi a 160-a aniversare a primei ediții a „L’Osservatore Romano”, „ziarul partidului”, așa cum îl numesc eu. Multe felicitări și multe mulțumiri pentru slujirea voastră. Continuați munca voastră cu fidelitate și creativitate.
Și astăzi, pentru noi, este o aniversare care atinge inima noastră a tuturor: în urmă cu 70 de ani, Papa Benedict era hirotonit preot. [aplauze] Către tine, Benedict, iubit părinte și frate, se îndreaptă afectul nostru, recunoștința noastră și apropierea noastră. El trăiește în mănăstire, un loc voit pentru a găzdui comunitățile contemplative aici în Vatican, pentru ca să se roage pentru Biserică. Actualmente, el este contemplativul din Vatican, care își dedică viața rugându-se pentru Biserică și pentru Dieceza de Roma, al cărei Episcop emerit este. Mulțumim, Benedict, iubit părinte și frate. Mulțumim pentru mărturia ta credibilă. Mulțumim pentru privirea ta îndreptată încontinuu spre orizontul lui Dumnezeu: mulțumim!
Vă salut din inimă pe voi toți, pelerini italieni și din diferite țări; dar astăzi mă adresez în mod special romanilor, în sărbătoarea sfinților noștri patroni. Vă binecuvântez pe voi, dragi romani! Urez tot binele orașului Roma: fie ca, grație angajării voastre a tuturor, a tuturor cetățenilor, să fie trăibil și primitor, ca nimeni să nu fie exclus, ca săracii și cei din urmă să fie în centrul proiectelor politice și sociale. Mă rog pentru aceasta. Precum și voi, preaiubiți credincioși din Roma, rugați-vă pentru Episcopul vostru. Mulțumesc. Sărbătoare frumoasă tuturor! Poftă bună și la revedere.
