A trecut la Domnul Cardinalul Laurent Monsengwo Pasinya
12.07.2021, Vatican (Catholica) - Cardinalul Laurent Monsegwo Pasinya, Arhiepiscop emerit de Kinshasa, în Republica Democrată Congo, a murit la vârsta de 81 de ani la ora 16.30, duminică, 11 iulie, într-o clinică de lângă Paris. În capitala franceză a fost transportat cu avionul din țara sa cu șase zile înainte, din cauza agravării condițiilor sale de sănătate. El a fost printre cei mai cunoscuți și autoritari Cardinali africani. Opinia publică națională a urmărit cu emoție ultimele zile ale bolii acestui om al păcii, angajat mereu cu curaj și determinare în dialogul pentru reconcilierea din patria sa.
S-a născut la 7 octombrie 1939 la Mongobele, în Dieceza de Inongo și în provincia Bandundu, și a fost hirotonit preot la 21 decembrie 1963. Ales pentru Biserica titulară de Acque Nuove di Proconsolare la 13 februarie 1980 și numit Episcop auxiliar de Inongo, a primit consacrarea episcopală la 4 mai, de la Sfântul Papă Ioan Paul al II-lea, în cursul primei sale călătorii apostolice în Africa. La 7 aprilie 1981 a devenit Episcop auxiliar la Kisangani. Și la 1 septembrie 1988 a fost promovat Arhiepiscop Mitropolit de Kisangani. Apoi, la 6 decembrie 2007, Papa Benedict al XVI-lea l-a transferat la sediul arhiepiscopal mitropolitan de Kinshasa și după aceea l-a creat Cardinal în Consistoriul din 20 noiembrie 2010, încredințându-i titlul de Santa Maria Regina Pacis la Ostia Mare. În 2012 Cardinalul a predicat exercițiile spirituale de Postul Mare pentru Curia Romană, în prezența Papei. În octombrie același an a avut rolul de președinte delegat la a XIII-a Adunare Generală Ordinară a Sinodului Episcopilor pe tema: „Noua evanghelizare pentru transmiterea credinței creștine”. La 13 aprilie 2013, Papa Francisc l-a numit membru al Consiliului Cardinalilor pentru a-l ajuta în conducerea Bisericii universale și pentru revizuirea constituției apostolice „Pastor bonus” despre Curia Romană. La 1 noiembrie 2018, Cardinalul a renunțat la conducerea pastorală a Arhidiecezei de Kinshasa și la 12 decembrie la rolul de membru al Consiliului Cardinalilor.
În toată Africa, nu numai în țara sa, Cardinalul Laurent Monsengwo Pasinya era cunoscut ca un om aflat mereu în prima linie acolo unde pacea și dreptatea sunt compromise. Fidel față de semnificația propriului nume („Monsengwo” înseamnă „nepot al unui șef de trib”, familia sa fiind de fapt una din familiile regale din Basakata), între 1991 și 1992 a asumat pro tempore chiar responsabilitatea de a prezida Conferința Națională Suverană (Constituantă), și apoi și Parlamentul de tranziție (1992-1996), pentru a conduce Republica Democrată Congo – fostul Zair – în trecerea politică delicată între război civil și sfârșitul dictaturii lui Mobutu. Comunicator pasionat, cunoscător profund al istoriei și al așteptărilor oamenilor săi, punct de referință pentru modul de a vorbi clar chiar și în fața celor puternici, până la capăt a cerut să se dea încredere tinerilor în procesul de pace și să se respingă orice violență, bazându-se pe mărturia creștină pentru a construi un viitor de dreptate, de reconciliere și de speranță pentru oamenii săi și pentru toată Africa.
Arhiepiscop de Kinshasa din 2007 până în 2018, vicepreședinte și apoi președinte al Simpozionului Conferințelor Episcopale din Africa și din Madagascar (SECAM) și co-președinte al mișcării internaționale Pax Christi, cu o angajare deosebită mai ales în inițiativele de reconciliere în regiunea Marilor Lacuri, a fost primul african ales ca secretar special al unui Sinod al Episcopilor, cei din 2008 despre Cuvântul lui Dumnezeu. A participat ca protagonist și la cele două Sinoade speciale pentru Africa. Crescut într-o familie creștină, Laurent era al doilea din opt frați, șase băieți și două fete. Trei au murit la vârstă fragedă. După ce a început studiile la școala din Mongobele, între 1946 și 1951 a frecventat misiunea catolică ținută de misionarii Scheut (congregația Inimii Neprihănite a Mariei) la Nioki, o mare localitate aproape de locul unde s-au stabilit părinții pentru loc de muncă. A frecventat seminarul mic din Bokoro din 1951 până în 1957, apoi seminarul mare la Kabwe, în Arhidieceza de Kananga, până în 1960, perfecționând pregătirea teologică la Universitatea Pontificală Urbaniana la Roma.
Hirotonit preot în 1963 de Cardinalul Grégoire-Pierre Agagianian, fost prefect la Propaganda Fide, din 1964 până în 1970 a studiat în Institutele Pontificale Biblice din Roma și din Ierusalim obținând – primul african în mod absolut – doctoratul în științe biblice. „La notion de ‘nomos’ dans le Pentateuque grec”: aceasta este tema tezei sale de specializare, publicată în „Anacleta biblica” (nr. 52). A avut și oportunitatea de a studia cu Cardinalul Carlo Maria Martini, care i-a observat delicatețea și amabilitatea proprii celui care știe să mărturisească credința în Dumnezeu și în cuvântul Său. Întors în patrie, pr. Laurent a unit munca pastorală cu predarea Sfintei Scripturi, timp de zece ani, în Facultatea de Teologie din Kinshasa și în seminarul mare „Ioan al XXIII-lea”. După aceea, în cadrul Conferinței Episcopale a fost numit secretar general adjunct din 1972 până în 1975, reprezentant al Episcopilor pe lângă guvern din 1975 până în 1976 și apoi secretar general din 1976 până în 1980.
La patruzeci de ani, la începutul anului 1980, a devenit Episcop auxiliar de Inongo, primind hirotonirea episcopală, împreună cu alți șapte noi prelați, în mai, de la Sfântul Papă Ioan Paul al II-lea, în prima sa călătorie în Africa. „Atunci când tinere Biserici văd pe fiilor asumând opera de evanghelizare și devenind Episcopi ai fraților lor, este un semn deosebit de elocvent al maturității și al autonomiei acestor Biserici!”, a spus Papa în predică. Împreună-consacratori au fost Cardinalii Agnelo Rossi, prefect la Propaganda Fide, și Albert Malula, Arhiepiscop de Kinshasa. „In fide veritatis” a fost motoul său episcopal. Anul următor, la 7 aprilie 1981, a devenit Episcop auxiliar al Arhidiecezei de Kisangani și după șapte ani, la 1 septembrie 1988, Arhiepiscop al aceluiași sediu mitropolitan. O slujire pe care a desfășurat-o timp de nouăsprezece ani. Între timp, în 1984 a fost ales președinte al Conferinței Episcopale, rol neobișnuit pentru un Episcop auxiliar. A ocupat funcția până în 1992. A fost reales după aceea în 2004, terminând slujirea sa în 2008.
Din 1997 până în 2003 a prezidat SECAM, după ce a fost vicepreședinte din 1994 până în 1997, un mandat dus înainte cu convingerea că Biserica „are datoria de a interveni cu glas tare pentru a spune părților în cauză că dragostea creștină este condiție indispensabilă pentru a întreprinde drumul de reconciliere”. La 6 decembrie 2007, Papa Benedict al XVI-lea l-a numit la Biserica mitropolitană de Kinshasa, succesor al Cardinalilor Etsou-Nzabi-Bamungwabi și Malula. Angajat în prima linie în mișcarea Pax Christi International – mai ales în inițiativele de reconciliere în regiunea Marilor Lacuri – a fost vicepreședinte din 1999 până în 2007 și co-președinte din 2007 până în 2009.
În toate slujirile desfășurate a apărat mereu drepturile persoanelor și a denunțat violențele, invocând și propunând soluționări împărtășite ale conflictelor, întemeiate pe dreptul internațional. A promovat numeroase inițiative de dialog și reconciliere, pentru a face să înceteze ostilitățile și a-i readuce pe toți la masa tratativelor. Nu a ascuns niciodată problemele sociale și politice mai fierbinți și tentativele de a exploata și a marginaliza Africa, având o viziune globală a problemelor referitoare la continent. „Pacea merge în același pas cu dreptatea, dreptatea cu dreptul și dreptul cu adevărul”, a spus la al doilea Sinod african, în octombrie 2009. La acea adunare a ținut și raportul despre realizarea indicațiilor din prima adunare sinodală specială continentală din 1994 – la care a luat parte în mod activ – și îndeosebi despre exortația apostolică post-sinodală Ecclesia in Africa.
În Consistoriul din 20 noiembrie 2010, Papa Benedict al XVI-lea l-a creat Cardinal, încredințându-i titlul de Santa Maria Regina Pacis a Ostia Mare. În 2012, din 26 februarie până la 3 martie, a predicat exercițiile spirituale de Postul Mare pentru Curia Romană, îmbogățind meditațiile cu relatării vii din tradiția africană. Apoi Cardinalul a luat parte la Conclavul care în 2013 l-a ales pe Papa Francisc, care l-a chemat foarte repede să facă parte din Consiliul său de Cardinali. În 2014 și 2015 a participat la cele două Adunări Sinodale pe tema familiei. În septembrie 2016 a fost trimis special la al treilea Congres despre Milostivirea Divină pentru Africa și Madagascar, desfășurat la Kigali, în Rwanda. În afară de aceasta, în februarie 2021, Laity Coordonation Committee din Republica Democrată Congo i-a acordat, pentru misiunea sa, Bakanja-Kimbangu Gand Citizen Merit Award.
În Curia Romană a făcut parte din Congregațiile pentru Evanghelizarea Popoarelor și pentru Educația Catolică, precum și din Consiliile Pontificale pentru Dreptate și Pace, pentru Cultură și pentru Comunicațiile Sociale. Autor a numeroase publicații, mai ales despre problema inculturării credinței, a fost membru al Studiorum Novi Testamenti Societas și a fost inițiatorul asociației pan-africane a exegeților catolici (APECA). (material L’Osservatore Romano, tradus de pr. Mihai Pătrașcu pentru Ercis.ro)
