Preot bătut și arestat în contextul protestelor din Cuba
12.07.2021, Camagüey (Catholica) - Părintele Castor Álvarez a fost bătut și arestat în Camagüey, în timp ce apăra duminică tinerii protestatari pe fondul manifestațiilor împotriva guvernului comunist din Cuba. Proteste anti-comuniste au avut loc pe întreaga insulă pe 11 iulie. Potrivit informațiilor confirmate de agenția ACI Prensa, preotul este deținut la secția de poliție Montecarlo din Camagüey, acuzat de nesupunere publică. Pe 12 iulie s-a aflat că guvernul vrea să îl țină pe preot timp de 96 de ore pentru diverse acuzații. Potrivit unei surse cu conexiuni cu Biserica din Cuba, Arhiepiscopul Wilfredo Pino Estevez de Camagüey „a încercat să îl vadă în această dimineață. A fost chemat mai târziu când era în Arhiepiscopie, astfel încât s-a întors la secția de poliție.” Sursa a mai spus că tinerii catolici arestați ieri în Camagüey și Florida, la aproape 50 km nord-vest de Camagüey, „sunt încă închiși”.
Preoți, persoane consacrate și laici au anunțat o demonstrație pașnică de la 8:00 dimineața, pe 12 iulie, în fața secției de poliție, pentru a cere eliberarea pr. Álvarez. Părintele Rolando Montes de Oca, preot al Arhidiecezei de Camagüey, a declarat pentru ACI Prensa că „există, de fapt, mai multe elemente care ajută la înțelegerea” originii protestelor. „Situația economică din acest moment este complicată și s-a agravat mult mai mult printr-o manevră economică pe care guvernul a făcut-o la începutul anului, numită ‘reordonare economică’ sau așa ceva, care în cele din urmă a făcut viața mult mai dificilă”, a spus preotul. „Inflația este imensă și necesitățile de bază, cum ar fi alimentele, au devenit foarte dificil de rezolvat. Este o situație foarte proastă de sărăcie materială”, a spus el.
Pr. Montes de Oca a mai spus că, pe lângă criza economică, există suferințe mari din cauza pandemiei: „Suntem în plină criză Covid-19. Există o mulțime de informații despre oameni care mor, oameni care nu primesc asistență medicală. Spitalele sunt prăbușite. Vedem imagini cu oameni bolnavi pe coridoare, chiar și pe podea.” Preotul a mai spus că „există o lipsă extraordinară de medicamente. Mulți oameni nu au un calmant. De exemplu, nu există aspirine. Nu vorbim despre medicamente de ultimă generație. Nimeni nu le are. Sunt practic non-existente…. uneori nu există nici măcar în spitale.” În timp ce țara suferă, „guvernul a negat că există un colaps la nivel medical (spunând) că totul este sub control. Între timp, realitatea spune ceva complet diferit.”
„Este o situație care ne duce pe noi, cubanezii, înapoi la perioada de criză, ceea ce este un fel de traumă națională, perioada specială din anii 1992, 1993 și 1994, în care au existat pene de curent de multe ore.” Întreruperile apar acum „aproape zilnic. Aceasta și căldura din Cuba și țânțarii fac vremea aproape insuportabilă.” Pr. Montes de Oca a spus că toate acestea fac „parte din explicația” pentru ce au avut loc proteste „practic în toată țara”. Preotul a spus că „a existat o presiune mare în interiorul ‘oalei’ și acum a explodat”. „Ce se întâmplă în Cuba este unic, cel puțin în ultimele șase decenii. Am 40 de ani și nu am mai văzut așa ceva: toate aceste proteste și toată reprimarea violentă dinspre guvern…”
„Președintele a vorbit la televiziunea națională și a spus că ordinul de luptă a fost dat și că suntem pregătiți pentru orice.” „Evident, a dat vina pe Statele Unite pentru întreaga situație prin care trece Cuba și a spus că trebuie să mergem împotriva acestor protestatari și a chemat toate forțele comuniste să meargă împotriva protestatarilor cu tot ce pot”, a spus preotul. „Și da, a existat multă violență împotriva protestatarilor, care au fost însă pașnici.” Președintele Miguel Díaz-Canel a chemat pe 11 iulie „toți revoluționarii să iasă în stradă pentru a apăra revoluția de pretutindeni”. „Nu vom ceda suveranitatea țării noastre”, a spus președintele, adăugând că „ordinul de luptă a fost dat, așa că revoluționarii ar trebui să iasă în stradă”. Părintele Montes de Oca a spus că „nu știu ce se va întâmpla sau încotro mergem cu toate acestea. Aș vrea să se întâmple ceva bun, dar nu știu. Sper că Dumnezeu va ajuta și, în cele din urmă, pacea și dreptatea vor triumfa.”
Conducerea comunistă din Cuba s-a instalat la scurt timp după încheierea Revoluției cubaneze în 1959, care l-a demis pe conducătorul autoritar Fulgencio Batista. Sub comunism, bisericile și școlile au fost închise, iar preoții exilați sau repartizați în tabere de reeducare. Biserica a fost condusă clandestin până când, în 1991, tensiunile religioase din țară au început să se calmeze.
