Papa Francisc: Libertatea se realizează în caritate
21.10.2021, Vatican (Catholica) - „Renăscuți în Cristos, am trecut de la o religiozitate făcută din precepte la credința vie, care își are centrul în comuniunea cu Dumnezeu și cu frații, adică în caritate. Am trecut de la sclavia fricii și a păcatului la libertatea fiilor lui Dumnezeu.” Afirmațiile au fost făcute de Papa Francisc la cateheza de la audiența generală de miercuri, 20 octombrie, când a continuat seria dedicată Scrisorii către Galateni, revenind încă o dată asupra temei libertății.
„Să încercăm astăzi să înțelegem mai bine care este pentru apostol inima acestei libertăți”, a spus Sfântul Părinte. Pentru început a subliniat că libertatea nu înseamnă a da frâu libert poftelor, instinctelor, dorințelor sau impulsurilor egoiste. Dimpotrivă, a continuat el citându-l pe Paul, libertatea lui Isus ne conduce să fim „unii în slujba altora”. Nu sună a sclavie? Papa a admis că „libertatea în Cristos are ceva ‚sclavie’, ceva dimensiune care ne duce la slujire, la trăirea pentru alții. Cu alte cuvinte, adevărata libertate se exprimă pe deplin în caritate. Încă o dată ne aflăm în fața paradoxului evangheliei: suntem liberi în slujire, nu în a face ceea ce vrem. Suntem liberi în slujire și acolo vine libertatea; ne aflăm pe deplin în măsura în care ne dăruim. Ne aflăm pe deplin pe noi în măsura în care ne dăruim, avem curajul de a ne dărui; posedăm viața dacă o pierdem. Aceasta este evanghelie pură.”
A amintit că însuși Isus a dat exemplu de slujire gratuită, izvorâtă din iubire, atunci când le-a spălat discipolilor picioarele. Drept urmare, a continuat Pontiful, pentru Paul libertatea nu este „a face ceea ce pare și place”. O astfel de libertate ar fi „o libertate de circ”, care nu satisface ci, dimpotrivă, lasă un gol în inimă. „De câte ori, după ce am urmat numai instinctul, ne dăm seama că rămânem cu un mare gol înăuntru și că am folosit rău comoara libertății noastre, frumusețea de a putea alege adevăratul bine pentru noi și pentru alții. […] Adevărata libertate ne eliberează mereu, în schimb atunci când căutăm acea libertate a lui ‚ceea ce îmi place și nu îmi place’, la sfârșit rămânem goi.”
De la Galateni, Papa a trecut la 1Corinteni, amintind afirmația paulină: „Toate sunt permise, dar nu toate edifică”, completată de apostol imediat: „Nimeni să nu își caute propriile interese, ci ale altuia”. „Aceasta este regula pentru a demasca orice libertate egoistă. De asemenea, celui care este tentat să reducă libertatea numai la propriile gusturi, Paul îi pune în față exigența iubirii. Libertatea condusă de iubire este singura care îi face liberi pe alții și pe noi înșine, care știe să asculte fără a impune, care știe să iubească fără să constrângă, care edifică și nu distruge, care nu îi exploatează pe alții pentru propriile satisfacții și le face binele fără a căuta propriul folos. Așadar, dacă libertatea nu este în slujba binelui riscă să fie sterilă și să nu aducă rod. În schimb, libertatea însuflețită de iubire conduce spre cei săraci, recunoscând în fețele lor fața lui Cristos.”
La final Pontiful a vorbit despre viziunea pe care mulți o au despre libertate, și anume că „libertatea mea se termină acolo unde începe libertatea ta”. A caracterizat viziunea despre „individualistă”. „În schimb, cel care a primit darul eliberării realizate de Isus nu poate crede că libertatea constă în a sta departe de ceilalți, simțindu-i ca deranjuri, nu poate vedea ființa umană baricadată în ea însăși, ci inserată mereu într-o comunitate. Dimensiunea socială este fundamentală pentru creștini și le permite să privească la binele comun și nu la interesul privat.” A încheiat invitând la redescoperirea „dimensiunii comunitare, nu individualistă, a libertății”, în contextul în care „pandemia ne-a învățat că avem nevoie unii de alții – dar nu este suficient să știm asta, trebuie să alegem asta în fiecare zi concret, să decidem cu privire la acel drum”.
