Fericitul Giacomo Alberione, apostol al noii evanghelizări

26.11.2021, București (Catholica) - Pe 26 noiembrie 2021, se împlinesc 50 de ani de la nașterea pentru cer a Fericitului Giacomo Alberione, preot italian, părintele spiritual al Familiei Pauline și mare apostol al Evangheliei cu mijloacele de comunicare. Sfântul Papă Paul al VI-lea a spus despre el că este „una din minunile secolului XX”, iar Sfântul Papă Ioan Paul al II-lea l-a numit „apostol al noii evanghelizări”. A fost beatificat pe 27 aprilie 2003 de către Papa Ioan Paul al II-lea.

Cine este acest om sfânt al timpului nostru, atât de mare și totuși atât de necunoscut pentru mulți? Fericitul Giacomo Alberione a trăit între anii 1884 și 1971. S-a născut la San Lorenzo di Fossano, Cuneo, în Italia, fiind al cincilea fiu al unei familii de țărani. După mulți ani, scria într-una din cărțile sale: „Mulțumesc lui Dumnezeu că provin dintr-o familie de țărani profund creștini și muncitori”. La vârsta de 7 ani, întrebat de învățătoarea sa ce va face în viață, spre uimirea colegilor, a răspuns hotărât: mă voi face preot. Ajutat de parohul său, la 16 ani intră în seminarul din Alba (Italia). Era toamna anului 1900.

Noaptea care a semnat trecerea din secolul al XIX-lea în secolul al XX-lea a fost crucială pentru seminaristul Giacomo. La îndemnul Papei de a începe noul secol în rugăciune, în domul din Alba, după Sf. Liturghie solemnă de la miezul nopții, s-a făcut adorație euharistică. Tânărul Giacomo a rămas în adorație timp de 4 ore. În sufletul său răsunau cuvintele Papei Leon al XIII-lea prin care chema persoana umană și întreaga umanitate la Cristos, care singur este Cale și Adevăr și Viață. Răsunau cuvintele altor oameni ai Bisericii, care vorbeau despre nevoile Bisericii, despre necesitatea de a duce Evanghelia maselor de oameni, de a opune tipăriturilor ce îi îndepărta pe oameni de Dumnezeu și de Biserică, cu tipărituri bune, care edifică omul și întreaga societate. Și, povestește el mai târziu că, pe când reflecta și se ruga, „o lumină particulară vine din Ostie, înțeleg mai bine îndemnul lui Isus: «Veniți la mine toți»… Am simțit necesitatea formării de noi apostoli care să valorizeze mijloacele exploatate de adversari. M-am simțit profund obligat să mă pregătesc să fac ceva pentru oamenii noului secol cu care voi trăi.”

După această lumină primită de la Isus în Euharistie, au urmat ani de pregătire, prin rugăciune și studiu, pentru momentul în care „va bate ceasul lui Dumnezeu” pentru a-și începe misiunea. Și-a terminat studiile, a fost hirotonit preot, a avut o scurtă experiență ca vicar parohial, apoi a fost numit director spiritual și profesor la seminarul din Alba. În acest timp, mai primește o lumină de la Domnul: să creeze o organizație de profesioniști: jurnaliști, scriitori, tipografi, librari, toți în slujba răspândirii Evangheliei cu mijloacele moderne de comunicare. În 1913, Domnul îi dăruiește o altă lumină: da, o organizație, dar religioasă, „unde forțele sunt unite, unde dăruirea este totală, unde învățătura va fi mai curată. O societate de suflete care îl iubesc pe Dumnezeu cu toată mintea, cu toate puterile și cu toată inima și se oferă să lucreze pentru Biserică mulțumite fiind cu salariul divin”.

Puțin după aceea, „bate ceasul lui Dumnezeu”, atunci când, pe lângă toate celelalte responsabilități, Episcopul de Alba îi încredințează ziarul diecezan. Acesta este semnalul prin care pr. Alberione înțelege că Dumnezeu îi deschide drumul către misiunea de evanghelizare la care s-a simțit chemat încă din acea noapte luminată dintre secole. În 1914, pr. Alberione fondează congregația masculină Societatea Sfântul Paul, iar în 1915 fondează congregația feminină Fiicele Sfântului Paul, ambele congregații de persoane consacrate lui Dumnezeu cu misiunea de a predica Evanghelia în formă scrisă, de a pune în slujba Evangheliei mijloacele de comunicare pe care treptat geniul uman le inventa: tipar, radio, cinematograf, televiziune etc. În 1917, pr. Alberione fonda Asociația Cooperatorilor Pauline, în care laicii se puteau angaja să susțină misiunea de evanghelizare cu rugăciune, oferte și alte forme de apostolat. Au urmat alte fondări de congregații, institute de viață consacrată seculară pentru preoți, laici consacrați și cupluri, toate având aceeași misiune de a fi ferment de evanghelizare în societate conform stării de viață specifice. În total 10 ramuri ale unei numeroase familii: Familia Paulină. Se pare că, în istoria Bisericii, nu a existat un fondator atât de rodnic în congregații și institute precum Fericitul Giacomo Alberione.

Care este secretul unei vieți apostolice atât de rodnice? Sfințenia vieții. Pr. Alberione, încă de la începuturi, spunea fiilor și fiicelor sale spirituale că primul apostolat este sfințenia: „Să fim sfinți, repede sfinți, mari sfinți, în Cristos Isus”, pentru că în misiunea de evanghelizare cu mijloacele de comunicare este nevoie de o sfințenie înaltă, deoarece aceasta este spre mântuirea multora.

Sfinți „în Cristos Isus”! Cristos este izvorul sfințeniei, Cristos care pentru apostolul paulin este Învățătorul, Calea, Adevărul și Viața. El este Adevăr pentru mintea noastră, Cale pentru voința noastră, Viață pentru inima noastră. Pr. Alberione ne învață că suntem sfinți „în Cristos” care este viu în viața noastră. Și prima grijă este să-i permitem să crească în noi prin lucrarea Duhului Sfânt, așa cum a făcut Maria, Regina Apostolilor. Să ne cristificăm, spunea pr. Alberione, să asumăm modul lui Cristos de a gândi, de a acționa, de a iubi! Hrănindu-ne cu Cristos care ni se dăruiește în Cuvântul său (ascultarea, meditarea și asimilarea și punerea în practică a Cuvântului) și în Euharistie (sf. Liturghie, adorația euharistică), noi ne lăsăm transformați în El, sfințiți de El, și ne îndreptăm spre idealul trăit de marele apostol sf. Paul: „Nu mai trăiesc eu, Cristos trăiește în mine”. Iar dacă Cristos trăiește în noi, atunci diferitele forme de apostolat nu sunt altceva decât manifestarea lui Cristos viu în noi. Cristos Isus Învățătorul, Calea, Adevărul și Viața este centrul spiritualității pauline: „Familia Paulină aspiră să trăiască în mod integral Evanghelia lui Isus Cristos, Calea, Adevărul și Viața, în spiritul Sfântului Paul, sub privirea Mariei, Regina Apostolilor”, spunea pr. Alberione.

Pr. Alberione a lăsat Familiei Pauline și întregii Biserici o mare bogăție spirituală, un drum concret de sfințenie. A trăit în viața sa din plin ceea ce a învățat. A fost un om al rugăciunii. Zilnic se trezea la ora 3.00 și petrecea cel puțin 4 ore în rugăciune. După exemplul Sfântului Paul, viața de comuniune profundă cu Cristos a pr. Alberione se transforma zi de zi în zel apostolic! Iată secretul rodniciei sale apostolice, în ciuda sănătății sale șubrede și a numeroaselor dificultăți pe care le-a întâlnit pe drumul vieții! Iar roadele cele mai prețioase ale vieții sale sfinte au fost sfinții care au crescut în jurul său și sub îndrumarea sa: Fericitul Timoteo Giaccardo, primul preot paulin și fidel colaborator al fondatorului; Venerabila Tecla Merlo, prima soră paulină și cofondatoarea Fiicelor Sfântului Paul; Venerabilii Maggiorino Vigolungo și Andrea Borello, frați paulini, și alții servi ai lui Dumnezeu și venerabili deja recunoscuți de Biserică pentru viața lor sfântă. Iar pe lângă aceștia, nenumărați frați și surori, preoți și laici care au întrupat în viața lor carisma dăruită de Domnul fericitului Giacomo Alberione, și au alergat pe drumul sfințeniei, iubindu-l pe Dumnezeu și iubindu-i pe oameni, dăruindu-se prin apostolatul specific pentru binele tuturor.

Închid cu cel mai elogios portret, pe care l-a făcut Sf. Papă Paul al VI-lea Fericitului Giacomo Alberione în cadrul unei audiențe acordate lui, fiilor și fiicelor sale spirituale pe 28 iunie 1969: „Îi datorăm fondatorului vostru, aici de față, iubitului și venerabilului don Giacomo Alberione, edificarea mărețului vostru institut. În numele lui Cristos, noi îi mulțumim și îl binecuvântăm. Priviți-l umil, tăcut, neobosit, mereu vigilent, mereu recules în gândurile sale care aleargă între rugăciune și muncă, mereu atent să scruteze «semnele timpului», adică cele mai geniale modalități de a ajunge la suflete, don Alberione a dat Bisericii noi mijloace de exprimare, noi instrumente care să dea vigoare și deschidere apostolatului său, o nouă capacitate și conștiință a validității și posibilității misiunii sale în lumea modernă, cu mijloace moderne. Permiteți-i Papei, iubite don Alberione, să se bucure de îndelunga, fidela si neobosita dumneavoastră trudă precum și de roadele pe care aceasta le-a adus spre gloria lui Dumnezeu și binele Bisericii.” (sr. Ana Maria Bulai, Fiicele Sfântului Paul)