Este nevoie de o pastorație vocațională încă din copilărie
23.06.2022, Iași (Catholica) - Întâlnirea Mondială a Familiilor, care se ține la Roma de miercuri, 21 iunie 2022, până duminică, 26 iunie, are ca temă „Iubirea familială: vocație și cale de sfințenie”. Această a X-a ediție a început în după-amiaza zilei de miercuri cu Festivalul Familiilor. Sunt circa două mii de delegați invitați din 120 de țări, aleși de Conferințele Episcopale, de Sinoadele Bisericilor Răsăritene și de realitățile ecleziale internaționale. Este o întâlnire care are loc într-un moment dificil pentru omenire, încercată de pandemie și de război. Vorbește despre aceasta Gabriella Gambino, subsecretar al Dicasterului pentru Laici, Familie și Viață, promotor al evenimentului, într-un interviu pentru L’Osservatore Romano, tradus de pr. dr. Mihai Pătrașcu pentru Ercis.ro.
– Ce speranță vedeți în acest eveniment?
– După un an întreg pe care l-am dedicat pastorației familiale, cu toată munca mare care a fost făcută, cred că este cu adevărat momentul de „a face Biserică” împreună cu familiile, păstori și familii împreună. Este vorba tocmai despre speranța unei întâlniri, despre speranța de a asculta cuvinte de încurajare de la Sfântul Părinte pentru ca după aceea, terminându-se acest An al Familiei, să putem continua un drum împreună. Cred că marea speranță este aceea de a demara tocmai procese de reînnoire a pastorației familiale pentru a ști să ne punem în ascultarea familiilor, pentru a continua să mergem cu ele.
– Congresul din această ediție a întâlnirii nu va prevedea conferințe structurate în mod academic, cu conținuturi teologico-doctrinare, ci îndeosebi va fi un moment de ascultare și întâlnire. Participă și mulți copii ai soților prezenți. Cât de important este ca familiile să fie astăzi protagoniste ale pastorației de evanghelizare și cu implicarea copiilor lor?
– Este foarte important, pentru că în realitate pastorația familială este tocmai pastorația făcută de familii. Întreaga familie este chemată la vestirea creștină și cred că astăzi una dintre provocările cele mai mari pentru noi, părinții, este tocmai aceea de a transmite copiilor noștri conștiința, precum și curajul de a-l vesti pe Cristos prezent în familiile noastre. Și de a-i învăța și pe copii să facă aceasta, în pofida faptului că trăim într-un context uneori complex, care nu ne pune în largul nostru. Este foarte important ca și la nivel de proiectare a pastorației să începem să lucrăm asupra unei pastorații mai transversale între diferitele sectoare – pastorația copiilor, pastorația tinerilor, pastorația matrimonială – în așa fel încât să existe un discurs coerent și continuu în parcursul vocațional al persoanelor, de la copilărie până la viața adultă.
– Formare, însoțire, transmitere a credinței noilor generații sunt câteva dintre teme. Care este, într-un fel, firul conducător din aceste zile?
– Tema fundamentală este vestirea vocației fiecărei familii, a fiecărui subiect din cadrul familiei. Familia este o cale de sfințenie și de sfințire pe care fiecare dintre noi o are la dispoziția sa. Familia este un dar pe care Domnul ni-l oferă. Cuvântul cheie cred că este „realitate”, adică a porni de la realitate, pentru că fiecare dintre noi trebuie să trăiască propria vocație în realitatea zilnică în care este inserat. Este important să formăm formatori care să știe să întâlnească realitatea familiilor de astăzi. Este important să însoțim familiile și îndeosebi tinerii logodiți și soții în realitatea pe care o trăiesc, pornind de la realitatea lor, pentru ca de acolo să poată descoperi vocația lor și să îl întâlnească pe Cristos. Și este important să învățăm să transmitem credința tinerilor pornind de la realitatea în care sunt inserați, având deci curajul de a înfrunta și tematici foarte obositoare pentru noi astăzi, cu privire la care suntem mai puțin pregătiți. Mă gândesc, de exemplu, la ambientul digital al tinerilor, la ambientul social, la smartphone, care ne cer competențe relaționale deosebite, pentru că de acolo trebuie să știm să dialogăm cu tinerii și să îi facem să descopere credința, și din acele contexte.
– După părerea dumneavoastră, care este dorința principală pentru familii pe care o are astăzi Papa, pornind de la atenția mare pe care a acordat-o prin „Amoris laetitia”, multele intervenții despre tema familiei, materialele video realizate de dicasterul vostru?
– Mesajul care cred că este mai mult la inima Sfântului Părinte este cu adevărat acela de a vesti astăzi frumusețea căsătoriei și a familiei. Trăim în contexte sociale unde noile generații cu greu cred în căsătorie, au în jurul lor atâtea provocări care îi duc pe alte drumuri și au nevoie de mărturii de familii credibile care să le spună că viața de familie răspunde la nevoile de plinătate ale persoanei, și fiind întemeiată pe căsătoria creștină – deci o familie stabilă, solidă și construită în jurul credinței în Domnul care locuiește în casele noastre și în viața noastră – este frumoasă și posibilă și nu este ceva la care nu se poate ajunge. Nu este un ideal abstract și pentru aceasta una dintre temele care au fost alese la întâlnirea mondială din aceste zile este tocmai tema sfințeniei.
– A fost publicat în aceste zile documentul „Itinerarii catecumenale pentru viața matrimonială”, în cadrul Orientărilor pastorale pentru Bisericile particulare, pregătit de Dicasterul pentru Laici, Familie și Viață și cu prefața Papei Francisc. Este centrală problema de a duce înainte un adevărat catecumenat pentru familii: înainte, în timpul și după căsătorie. Este o problemă fundamentală în lumea de astăzi, unde riscul ca perechile se să destrame este tot mai înalt?
– Da, cred că acesta este cu adevărat un punct foarte important: acest text a fost dorit în mod explicit de Sfântul Părinte tocmai pentru că trăim într-o epocă în care căsătoria are nevoie să fie vestită cu forță mai mare, cu claritate mai mare, dar mai ales este necesar să fie vestită „la timp”. Pentru aceasta, cred că unul dintre aspectele cele mai interesante ale acestui document este faptul că propune o pregătire foarte „îndepărtată” la viața matrimonială. Aceasta înseamnă chiar a vorbi copiilor despre Sacramentul Căsătoriei în parcursurile de inițiere creștină, adică a face în așa fel încât să audă vorbindu-se de căsătorie, să vadă mărturia cuplurilor care eventual sunt cateheții lor, care mărturisesc frumusețea unei vocații pe care probabil că Domnul a pregătit-o și pentru ei, dar care este o vocație, este o chemare. Este important să ne rugăm în Biserică pentru vocațiile la căsătorie, pentru că nu mai este așa de sigur ca tinerii astăzi să se căsătorească.
Un alt aspect foarte important este însoțirea și după celebrarea ritului și prin urmare a duce înainte o pastorație a legăturii puternice, pentru că perechile, mai ales în primii ani de viață de căsătorie, au nevoie să fie însoțite. Sunt anii cei mai obositori, uneori, și sunt anii în care cuplul începe să se cunoască, să meargă în întâmpinarea primelor dezamăgiri, a primelor trude, chiar a primelor bucurii, dar nu numai atât. Așadar, este nevoie de o însoțire care să nu îi lase singuri, care să îi facă să se simtă parte dintr-o comunitate eclezială și care să îi ajute să depășească faza crizelor, pentru că este o fază normală între doi soți care trăiesc împreună toată viața, dar trebuie însoțite cuplurile, pentru ca să știe să trăiască aceste crize ca niște oportunități de creștere.
