Rozariul, simbol al extremei drepte și al extremismului violent?

17.08.2022, Washington (Catholica) - Un articol publicat duminică în revista „The Atlantic” sugerează că rozariul a devenit un simbol al extremismului violent, de dreapta, în Statele Unite ale Americii. Articolul a declanșat o frenezie de reacții în rândul catolicilor, variind de la amuzament până la îngrijorare serioasă față de ceea ce unii consideră a fi un sentiment anti-catolic. Ulterior, revista a schimbat titlul articolului din „Cum a devenit rozariul un simbol extremist” în „Cum cultura extremistă a armelor de foc încearcă să coopteze rozariul”. Printre alte modificări ale articolului, imaginea cu găuri de glonț care formau un rozariu a fost înlocuită cu o imagine a unui rozariu.

Cu toate acestea, modificările editoriale au lăsat intactă teza articolului, potrivit căreia există o legătură între rozariu și extremism. Afirmația autorului s-a bazat, în parte, pe observațiile sale cu privire la utilizarea rozariului pe rețelele de socializare și a rozariilor vândute online. „Rozariul a căpătat o semnificație militaristă pentru catolicii radical-tradiționali (sau ‘rad trad’)”, scrie Daniel Panneton despre sacramentalul folosit în rugăciune de catolici timp de secole. „Cultura miliției, un fetișism al civilizației occidentale și anxietățile masculine au devenit pilonii extremei drepte din SUA – iar catolicii rad-trad și-au stabilit acum reședința în această companie”, mai scrie Panneton, al cărui articol include trei linkuri către Roman Catholic Gear, un magazin online care vinde rozariile. El descrie fotografii ale unor mărgele de rozariu „făcute din tuburi de cartușe și completate cu cruciulițe din metal pentru arme de foc”, împreună cu meme-uri cu tematică războinică și conținuturi care se adresează adepților supraviețuirii unui așteptat colaps al societății.

Rugat să comenteze articolul, Robert P. George, profesor de teorie politică la Universitatea Princeton și fost președinte al Comisiei Statelor Unite pentru libertatea religioasă internațională (USCIRF), a declarat pentru CNA: „Mi se pare că cel care politizează rozariul și îl tratează ca pe o armă în războiul cultural este […] Daniel Panneton. Nu știu nimic despre acest tip în afară de ceea ce spune în articol. Nu am auzit de el până acum. Deși este greu să nu observi ‘melodiile’ clasice anti-catolice din articol, poate că nu este de fapt un bigot. Poate că este doar surescitat și are nevoie să ia o aspirină sau două și să se întindă o vreme.”

Chad Pecknold, profesor de teologie la Catholic University of America, a declarat pentru CNA că publicarea articolului indică un conflict „teo-politic” în cultură. „Nucleul de elită politică din mass-media de stânga-liberală urăște civilizația occidentală și intenționează să răstoarne orice semn natural și supranatural al acesteia. De aceea, nu este suficient să publice pur și simplu un articol despre culturile de dreapta în materie de arme de foc, ci trebuie să îl lege de ceva care este central din punct de vedere teologic pentru civilizația pe care ei o simt ca fiind cea mai amenințătoare pentru ziguratul lor progresist. Este un semn al conflictului teo-politic care ne stăpânește acum; chiar și așa, ei subestimează grav puterea Fecioarei Maria de a domni victorioasă asupra răului”, a spus Pecknold.

Pr. Pius Pietrzyk OP, un preot dominican din Provincia Sfântul Iosif, a declarat pentru CNA: „Articolul este un flux lung de inexactități, erori logice și distorsiuni”. Autorul, a spus el, nu reușește să înțeleagă că „noțiunea de ‘luptă spirituală’ a fost în Biserică din timpuri imemoriale. Reamintesc că o viziune tradițională asupra Mirului este că acesta îl face pe om un ‘soldat al lui Cristos’”. „Problema este că ‘The Atlantic’ nu pare să înțeleagă ce înseamnă metafora. În nici un caz noțiunea de rozariu ca ‘luptă’ nu implică violență fizică”, a adăugat Pietrzyk. Pe Twitter, pr. Aquinas Guilbeau, OP, a răspuns la articol cu o fotografie a doi frați îmbrăcați în veșminte albe și purtând în jurul taliei tradiționalele mărgele de rozariu. „AVERTISMENT: Imaginea de mai jos conține rozarii”, scria în descrierea imaginii. Romancierul și eseistul Walter Kirn a comentat că însuși articolul din „The Atlantic” servește drept exemplu de „extremism”. Eduard Habsburg, ambasadorul Ungariei pe lângă Sfântul Scaun, a răspuns recunoscând că rozariul este într-adevăr o armă – folosită de secole împotriva răului: „Există o entitate care are cu ADEVĂRAT o problemă cu rozariul. Și credeți-mă, nu vreți să fiți în echipa ei.”

Panneton arată clar în articolul său că nu este vorba doar despre rozariu. În cursul argumentației sale, el se referă la credințele catolice ca fiind o dovadă de „extremism”. El vede în credința catolică viziuni extreme asupra masculinității. „Militarismul glorifică, de asemenea, o mentalitate de războinic și noțiuni de bărbăție și forță masculină. Această confuzie a masculinului și a militarului își are rădăcinile în anxietăți mai largi cu privire la bărbăția catolică. Dar în rândul bărbaților catolici radicali-tradiționali, astfel de preocupări iau o turnură extremistă, înrădăcinată în fantezii de apărare violentă a familiei și a Bisericii proprii împotriva prădătorilor”, continuă el. Apărarea de către Biserică a dreptului la viață al copiilor nenăscuți este, de asemenea, o dovadă a legăturilor cu extremiștii de dreapta, potrivit lui Panneton. „Convergența din cadrul naționalismului creștin este cimentată în cauze comune, cum ar fi ostilitatea față de susținătorii dreptului la avort”, scrie el.

Pr. Pietrzyk, dominican intervievat de CNA, a declarat: „Autorul ia ceea ce sunt poziții catolice de bază cu privire la natura Bisericii, la moralitatea creștină și altele asemenea, și afirmă că acestea sunt cumva ‘extremiste’. Aceasta este o rătăcire clasică”. Rozariul, promovat pentru prima dată de Ordinul Dominican în secolul al XVI-lea, este o formă de rugăciune bazată pe meditații asupra vieții lui Cristos. Boabele sunt un instrument care ajută la urmărirea rugăciunilor care sunt recitate. Din 1571, Papii i-au îndemnat pe catolici să se roage Rozariul. Făcând acest lucru, ei au folosit adesea termeni militari pentru aceste „arme” de rugăciune. În 1893, Papa Leon al XIII-lea a văzut Rozariul ca pe un antidot împotriva relelor inegalității născute din Revoluția Industrială, iar în timpul celui de-al doilea război mondial, Papa Pius al XI-lea i-a îndemnat pe credincioși să facă Rozariul în speranța că „dușmanii numelui divin (…) pot fi în cele din urmă înfrânți și conduși la penitență și să se întoarcă pe calea cea dreaptă, încredințându-se grijii și protecției Mariei”. Mai recent, Sfântul Papă Ioan Paul al II-lea, Papa Benedict al XVI-lea și Papa Francisc au recomandat Rozariul ca un instrument spiritual puternic.

Sursa: Catholic News Agency