Papa Francisc: Preoții trebuie să fie aproape de oameni
27.10.2022, Vatican (Catholica) - Un lung dialog a avut loc luni, în Aula Paul al VI-lea, între Papa Francisc și seminariștii și preoții care studiază la Roma. Pe parcursul întâlnirii, Sfântului Părinte i-au fost adresate zece întrebări. Răspunzând la o întrebare despre concretețea milostivirii, el a afirmat că este necesar să se învețe limbajul gesturilor care exprimă apropierea și tandrețea. Acest lucru este valabil și atunci când ține omilii, a spus el. „Exprimarea să fie completă.” Papa Francisc a vorbit despre trei limbaje care dezvăluie „maturitatea unei persoane: limbajul capului, limbajul inimii și limbajul mâinilor” și i-a îndemnat să învețe să exprime în aceste trei limbaje faptul că „gândesc ceea ce simt și fac, simt ceea ce gândesc și fac, fac ceea ce simt și gândesc”.
Celor care l-au întrebat cum se poate trăi preoția fără să se piardă acel „simț al oilor” care trebuie să fie propriu slujirii preoțești, Papa Francisc le-a răspuns că, chiar dacă se ocupă de studii sau de activitatea curială, „este important să mențină contactul cu poporul, cu poporul credincios al lui Dumnezeu, pentru că există «ungerea» poporului lui Dumnezeu. Pierzând mirosul oilor, distanțându-te de ele, poți fi un teoretician, un bun teolog, un bun filozof, un foarte bun funcționar curial care face toate lucrurile”, dar vei fi pierdut „capacitatea de a mirosi oile”. A reiterat apoi ceea ce el numește principiul celor patru „proximități” ale preoților: apropierea de Dumnezeu prin rugăciune, apropierea de Episcop, apropierea de ceilalți preoți și apropierea de poporul lui Dumnezeu: „Dacă nu există o apropiere de poporul lui Dumnezeu, nu ești un preot bun”.
Papa a vorbit apoi despre preoții care trăiesc preoția ca și cum ar fi un loc de muncă, cu ore fixe; preoții oficiali, care caută liniștea. „Preoția este o slujire sacră orientată către Dumnezeu”, a explicat Papa, „slujire al cărei grad cel mai înalt este Euharistia, este o slujire pentru comunitate”. A abordat apoi subiectul „preoților cățărători”, cei care urmăresc să facă carieră, invitându-i să se oprească: „Cățărătorul, în cele din urmă, este un trădător, nu este un slujitor. Își caută ale sale și apoi nu face nimic pentru ceilalți”. În dialogul amplu din Aula Paul al VI-lea, Pontiful a subliniat și importanța direcțiunii spirituale – precizând însă că preferă termenul de „însoțire spirituală” – care nu este obligatorie, dar ajută pe drumul vieții, și pe care este bine să o încredințezi unei alte persoane decât confesorului propriu. Papa a subliniat că acestea sunt două roluri distincte. „Te duci la confesor pentru ca acesta să îți ierte păcatele. Te duci la directorul spiritual pentru a-i spune lucrurile care se întâmplă în inima ta, emoțiile spirituale, bucuriile, mânia și ceea ce se întâmplă în interiorul tău.” Este important să fii însoțit, să recunoști că ai nevoie să fii însoțit, să „clarifici lucrurile”, să recunoști că ai nevoie de cineva care să te ajute să îți înțelegi emoțiile spirituale, a spus Papa.
Pornind de la o întrebare referitoare la dialogul dintre știință și credință, Papa i-a invitat în primul rând pe preoți să fie deschiși la întrebările cercetătorilor și la neliniștile oamenilor și ale studenților universitari, să asculte și să mențină întotdeauna o atitudine pozitivă, deschisă și smerită. „A fi smerit, a avea credință nu înseamnă a avea răspunsul la orice”, a spus Papa. „Această metodă de apărare a credinței nu mai funcționează, este o metodă anacronică… A avea credință, a avea harul de a crede în Isus Cristos înseamnă a fi pe cale”, a explicat el. Sfântul Părinte a recomandat, de asemenea, să se mențină mereu deschis dialogul cu știința, chiar dacă nu ai răspunsuri și, dacă este cazul, să se îndrepte persoana căreia nu i s-a putut răspunde spre cei care pot oferi mai multe lămuriri. Dialogul înseamnă să spui: „Eu nu pot să îți explic acest lucru, dar trebuie să te duci la acești oameni de știință, la acești oameni care poate te vor ajuta”, a spus Papa.
Răspunzând la o altă întrebare, Papa a descris viața ca fiind „un dezechilibru continuu”, pentru că înseamnă să mergi printre multe dificultăți, să cazi și să te ridici. Și-a încurajat audiența să nu se teamă de aceasta și să discearnă, în schimb, în acest dezechilibru zilnic, deoarece „în dezechilibru există mișcările lui Dumnezeu care te invită la ceva, la dorința de a face bine”. „Să știi să trăiești în dezechilibru” duce la „un echilibru diferit”, un „echilibru dinamic” guvernat de Dumnezeu. În timpul întâlnirii cu preoții și seminariștii, Papa a vorbit și despre relația sa cu tehnologia și despre disconfortul său față de instrumentele digitale moderne. A povestit cum, drept cadou, a primit un telefon mobil imediat ce a fost hirotonit episcop În Argentina, l-a folosit pentru un singur apel telefonic către sora sa și l-a returnat imediat. „Nu este lumea mea, dar trebuie să le folosiți”, le-a spus el celor prezenți, deși cu prudență. Pontiful a subliniat pericolele internetului, cum ar fi pornografia digitală, care reprezintă o tentație pentru mulți, inclusiv pentru persoanele consacrate. „Aceasta slăbește sufletul. Slăbește sufletul. Diavolul intră de acolo: slăbește inima preotului”, a avertizat el.
Răspunzându-i unui preot ucrainean, Papa a spus că Biserica, ca o mamă, suferă în fața războaielor „pentru că războaiele sunt distrugerea copiilor”. Biserica, a continuat el, „trebuie să sufere, să plângă, să se roage. Ea trebuie să ajute oamenii care au avut consecințe nefaste, care își pierd casele, sau răni de război, morți … Biserica este o mamă, iar rolul ei este în primul rând de apropiere față de cei care suferă”. Apoi, adresându-se direct tânărului preot care îi adresase întrebarea, Pontiful a încheiat spunând: „Suferiți atât de mult, poporul vostru, știu, sunt aproape. Dar rugați-vă pentru agresori, pentru că sunt mai victime ca voi. Nu puteți vedea rănile din sufletele lor, dar rugați-vă, rugați-vă ca Domnul să îi convertească și să vină pacea.”
