Papa Benedict, un mare protagonist în domeniul gândirii și al conștiinței
04.01.2023, Vatican (Catholica) - Cardinal Giovanni Battista Re, decan al Colegiului Cardinalilor, a semnat următorul material în L’Osservatore Romano, material tradus de pr. Mihai Pătrașcu pentru Ercis.ro: În arcul întregii sale vieți – ca preot, teolog, Arhiepiscop și apoi Papă – Joseph Ratzinger s-a remarcat în vestirea cu claritate și cu vigoare a cuvântului lui Dumnezeu lumii din timpul nostru, în dialog cu culturile și spunând lucruri profunde în mod comprehensibil pentru toți. Pontificatul său este caracterizat mai ales de bogăția magisteriului său, care tindea să îl facă pe Dumnezeu prezent în lumea de astăzi, punându-l pe Cristos în centrul reflecțiilor sale și dedicându-se pentru a face să se înțeleagă că creștinismul este o veste bună și pentru bărbatul și femeia de astăzi.
Încă am vie în minte convingerea cu care Papa Ioan Paul al II-lea l-a voit pe Cardinalul Ratzinger aici la Roma ca prefect al Congregației pentru Doctrina Credinței. Îmi amintesc când, invitat la cină la masa Papei împreună cu Mons. Eduardo Martínez Somalo, substitut al Secretariatului de Stat, Papa ne-a comunicat că drept succesor al Cardinalului Šeper – care, din cauza vârstei, a prezentat renunțarea la funcția de prefect al Congregației pentru Doctrina Credinței – s-a gândit la Cardinalul Joseph Ratzinger, pe atunci Arhiepiscop de München în Bavaria. Ne-a ilustrat că îl considera persoana cea mai potrivită pentru următoarele trei motive: este un mare teolog, care are prestigiu și autoritate în lume datorită publicațiilor sale; este sigur în ceea ce privește doctrina, motiv pentru care se va angaja împotriva oricărei forme de deviere doctrinară; a participat ca expert la Conciliul Vatican II și prin urmare cunoaște în profunzime învățăturile Conciliului.
În fața propunerii acestei transferări la Roma, Cardinalul Ratzinger a afirmat că era Arhiepiscop de München de scurt timp și că de puțin timp pusese în șantier câteva inițiative. În fața îndoielilor Cardinalului Ratzinger, Papa Ioan Paul al II-lea nu a avut ezitări: a decis ca încă un an Cardinalul Šeper să continue slujirea sa și l-a informat pe Cardinalul Ratzinger că îi acorda un an în slujirea sa pastorală în Bavaria. Colaborarea dintre Papa Ioan Paul al II-lea și Cardinalul Ratzinger a fost intensă, fie cât privește problemele de competență directă a Dicasterului pentru Doctrina Credinței, fie pentru alte cazuri în care Papa i-a cerut păreri și colaborare. Între Papa și prefectul Congregației pentru Doctrina Credinței a existat mereu profundă stimă reciprocă, sintonie deplină și prietenie adevărată. Aș spune că exista și o admirație reciprocă.
Ales Papă în 2005, a luat numele de Benedict al XVI-lea și s-a prezentat la balconul Bazilicii vaticane definindu-se „un simplu și umil lucrător în via Domnului”. Cu stilul său blând, privirea bună și profunzimea gândirii sale și-a cucerit imediat consens și simpatie. Printre notele sale distinctive, aș vrea să evidențiez că a fost un Papă cu credință profundă prietenă a rațiunii, de fapt credința ajută rațiunea să depășească granițele inteligenței umane.
Tot pontificatul său a fost orientat să reînsuflețească și să întărească în creștini credința Dumnezeu. A căutat să îl apropie pe Dumnezeu de oameni și pe oameni de Dumnezeu. În diferite ocazii ne-a amintit că lumea noastră nu va putea să fie cu adevărat umană fără soarele lui Dumnezeu în orizontul său, pentru că numai în Dumnezeu omul găsește explicația misterului său și numai în Dumnezeu găsește răspuns adecvat la dorința sa de fericire. Uitându-l pe Dumnezeu, omul devine pentru sine însuși o enigmă fără răspuns. Fără Dumnezeu omul nu se realizează pe sine însuși și nu îmbunătățește societatea. Fără Dumnezeu omul nu are viitor.
În același timp, Papa Benedict al XVI-lea a căutat să valorizeze rațiunea și să îi lărgească orizontul, având convingerea profundă că „lumea rațiunii și lumea credinței au nevoie una de cealaltă”. Sunt multe contribuțiile teologice pe care el le-a oferit pentru a clarifica mereu mai bine legătura intimă dintre rațiune și credință. Cei 8 ani de pontificat al lui Benedict al XVI-lea vor rămâne în istorie prin înalta învățătură din cele trei enciclice ale sale, din numeroasele sale scrieri, documente și discursuri. El s-a revelat un protagonist pe planul gândirii și al conștiinței, în efortul de a-i ajuta pe toți să dea spațiu luminii care vine de la Dumnezeu și care dă sens existenței umane.
Este cunoscută după aceea opoziția sa fermă față de „dictatura relativismului” și reafirmarea continuă a valorilor morale, bazându-se pe legea naturală, înscrisă în inima fiecărui bărbat și a fiecărei femei. A intervenit cu reflecțiile sale asupra tuturor principalelor teme culturale, morale și existențiale care agită timpul nostru și a fost citit și ascultat și de persoane îndepărtate de Biserica Catolică, pentru că, în afară de a fi un mare teolog, era un mare gânditor. El a căutat să înțeleagă lumea noastră modernă, în care globalizarea – cum afirmă el în Caritas in veritate – i-a făcut pe oameni mai apropiați, dar nu mai fraterni. Decizia de a depune „cheile supreme” (Dante) i-a surprins pe toți. Însă este un gest care trebuie apreciat și admirat pentru înaltul simț de responsabilitate care l-a inspirat.
După ce a reflectat și s-a rugat îndelung, Papa Benedict a ajuns la convingerea că Biserica avea nevoie de un Papă care să aibă energii bune, în timp ce el nu le mai avea. Prin urmare, pentru binele Bisericii și din iubire față de Biserică a făcut acest pas dificil. Astfel s-a retras pentru a se dedica – precum Moise pe munte – slujirii rugăciunii și mijlocirii la Dumnezeu în favoarea Bisericii și a omenirii. Printre meritele sale este și acela că ne-a făcut să înțelegem importanța credinței și să apreciem bucuria de a fi creștini. Vorbind despre moartea sa de acum apropiată, într-o scrisoare din februarie 2022, a scris: „Faptul de a fi creștin îmi dăruiește cunoașterea, ba chiar prietenia cu judecătorul vieții mele; faptul de a fi creștin îmi permite să străbat cu încredere ușa întunecată a morții”. Nu putem să nu îi fim recunoscători pentru darul mărturiei sale și al înaltelor sale învățături, care vor continua să lumineze drumul Bisericii și al omenirii.
