A trecut la Domnul sr. Francisca Pârțac de la Surorile Franciscane Misionare de Assisi
08.06.2023, Roman (Catholica) - Joi, 8 iunie 2023, în sărbătoarea „Trupul și Sângele Domnului”, la Hălăucești, a trecut la Domnul sr. Francisca Pârțac de la Surorile Franciscane Misionare de Assisi. „Nimeni care pune mâna pe plug și privește înapoi nu este vrednic de împărăția lui Dumnezeu” (Lc 9,62). Sunt cuvintele pe care sr. Francisca Pârțac le repeta mereu, ca pe un refren, și care au caracterizat-o atât de bine, fie în anii grei ai comunismului, fie în momentele de slujire, bucurie sau suferință.
Sr. Francisca s-a născut pe 26 octombrie 1928 la Adjudeni, jud. Neamț. A intrat de mică la mănăstire, la Surorile Franciscane del Giglio, așa cum ea însăși povestește în memoriile sale: „Am venit aici la mănăstire la 13 ani (…). Mi-a plăcut viața franciscană și am fost atrasă mai întâi de îmbrăcămintea surorilor și mai apoi m-au atras simplitatea, sărăcia, viața de rugăciune și munca în prezența lui Dumnezeu (…). Surorile au găsit de cuviință și m-au trimis la o școală de bucătărese; (…) nu am stat mult pentru că au venit rușii până la Prut. Când s-a făcut liniște, parcă prin 1944, am venit înapoi la mănăstire, au venit surorile și m-au luat. (…) Dar a ajuns aici frontul și am plecat la Stâna de Vale (…). Când s-a încheiat războiul (…) am venit înapoi la mănăstire.”
În 1948, pe 2 februarie, a intrat în noviciat la Hălăucești. A făcut profesiunea temporară în ziua de 2 februarie 1950 la Luizi-Călugăra, jud. Bacău, nu după un an așa cum se cuvenea, ci după doi ani, deoarece regimul comunist în 1949, prin Legea cultelor a închis și mănăstirea de la Hălăucești. A fost nevoită și ea, la fel ca toate celelalte surori franciscane del Giglio să ia calea pribegiei prin pustiul clandestinității. De aceea a făcut profesiunea perpetuă abia după 35 de ani, pe 9 septembrie 1985, la Hălăucești. O lăsăm tot pe ea să ne povestească anii grei din timpul comunismului: „Era sărăcie mare. Ce să fac? Am încercat să intru la o fabrică la Bacău. Acolo mi-au spus că dacă mă trec la comuniști, îmi găsesc loc. Am spus că nu! Am venit la pr. Anton Tălmăcel și i-am cerut să mă sfătuiască. Mi-a spus că aș putea merge ca îngrijitoare la o parohie. Am plecat și am mers la prima parohie, la Gherăești (…), a fost foarte greu (…). Apoi am mers la Trotuș (…).” Și astfel, sr. Francisca a fost un ajutor de nădejde multor preoți, căci de la Trotuș a slujit la Focșani, Greci, Mihail Kogălniceanu, București la Parohia „Sf. Elena”, Pitești și Constanța.
În 1985, continuă să povestească sr. Francesca, „m-am întors acasă și, după câteva luni, mergând pe drum spre biserică, m-au chemat la Săbăoani ca bucătăreasă. De la Săbăoani, când a venit revoluția, pr. Patrașcu m-a chemat să vin la parohie la Hălăucești pentru că era parohie franciscană.” După revoluția din 1989, sr. Francisca, cu mâna pe „plugul” fidelității a fost printre primele care a luptat mai bine de 7 ani, cu credință și statornicie pentru redobândirea mănăstirii de la Hălăucești, confiscată de către comuniști. Iată cum povestește acele vremuri: „Aici la Hălăucești, cu sr. Aldegonda, am început să ne „înfigem” în casă. Casa era dărâmată, ușile nu mai erau, era distrusă casa de tot. Pr. Gonciu mi-a dat vreo 3.000 de lei și am făcut ușile ca să putem intra în casă și să le putem închide (…). Puțin câte puțin am intrat și am ocupat toată casa (…), care trebuia reparată.”
Din 1992 până în 1994 a fost numită consilieră a Delegației române care se înfiripa încet-încet adunând în comunități surorile franciscane și primind noi vocații. Tot din 1992 până în 1997 a fost numită superioara comunității nou redeschise de la Hălăucești. În 1997, terminându-și slujirea la parohia din Hălăucești s-a mutat cu totul în comunitate, unde a slujit cu multă dăruire până când bătrânețea și boala au țintuit-o la pat. În ultimele luni starea de sănătate s-a agravat din ce în ce mai mult până când, joi, 8 iunie 2023, tocmai în sărbătoarea „Trupul și Sângele Domnului”, „zi cu soare și cu mulți trandafiri înfloriți” (într-o asemenea zi și-a dorit să plece spre casa Tatălui Ceresc) „sora moarte” a vizitat-o pe sr. Francisca și a condus-o către Mirele său. În urma ei ne lasă tuturor un demn exemplu de urmat.
„Toată viața am lucrat cu dărnicie spre slava lui Dumnezeu și mântuirea aproapelui”, a lăsat scris sr. Francisca în testament. „Am ajutat cât am putut (…), tot timpul comunismului am sperat că va veni timpul să mă întorc în mănăstire(…) Am rămas fidelă chemării mele atât în timpul foametei, cât și a comunismului. Deși au fost multe încercări, mulțumită lui Dumnezeu și Sfintei Fecioare, dorința pe care am avut-o de mică am dus-o la îndeplinire. Sunt recunoscătoare lui Dumnezeu, părinților care mi-au dat viață și cer iertare de la frații mei și de la superiorii de mănăstire (…) cu speranța de a lăsa o bună mărturie prin felul meu de a fi plină de viață și bucurie în Domnul. Vă las pe acest pământ și plec cu inima deschisă ca să mă întâlnesc cu Mirele meu (…). La revedere în cer!”
Mulțumim dragă sr. Francisca! Îngerii să vă conducă în Paradis, iar Tatăl Sfânt să vă primească și să vă dăruiască cununa vieții fără de sfârșit! Celebrarea înmormântării va avea loc în biserica „Nașterea Sf. Fecioare Maria” din Hălăucești (IS), duminică, 11 iunie 2023, la ora 15.00. Dumnezeu să o odihnească în pace! (sr. Irina Giurgică pentru OFMConv.ro)
