Papa Francisc a subliniat exemplul de iertare al Sf. Iosefina Bakhita

11.10.2023, Vatican (Catholica) - În cadrul primei sale audiențe generale de la începutul Sinodului pe tema sinodalității, Papa Francisc a reluat miercuri, 11 octombrie 2023, cateheza în curs pe tema zelului apostolic, concentrându-se de data aceasta pe istoria sfintei sudanezo-italiene Iosefina Bakhita, pe care a descris-o ca fiind „o parabolă existențială a iertării”. Născută în 1869 în regiunea Darfur, Iosefina a fost vândută ca sclavă de tânără. A avut diferiți proprietari și a îndurat greutăți incredibile, fiind convertită cu forța la islam și torturată. Întâmplător, răpitorii ei i-au dat numele Bakhita, care din arabă se traduce prin „norocoasă”.
În 1883, a fost vândută viceconsulului italian Callisto Legnani. În 1884, ca urmare a instabilității politice din Khartoum, acesta a părăsit Sudanul, întorcându-se în Italia. Ulterior, Iosefina a ajuns în familia lui Augusto Michieli, un prieten al lui Legnani. A întâlnit pentru prima oară catolicismul când a fost dată în grija Surorilor Canossiene din Veneția. Deși Michieli a încercat să o oblige să se întoarcă cu el în Sudan, ea a refuzat. Cazul ei a ajuns în fața unui tribunal italian, care a anulat în cele din urmă statutul ei de sclavă, având în vedere că Marea Britanie interzisese sclavia înainte ca ea să fie vândută și că aceasta nu a fost niciodată legală în Italia. În 9 ianuarie 1890, ca femeie liberă, s-a convertit la catolicism, iar nouă ani mai târziu, în 1896, a depus voturile perpetue ca soră canossiană. Bakhita a fost canonizată la 1 octombrie 2000 de către Papa Ioan Paul al II-lea și este sfânta ocrotitoare a Sudanului și a supraviețuitorilor traficului de persoane.
Exemplul de bunătate și caritate al surorilor a fost cel care a atins-o atât de profund pe Bakhita, ducând în cele din urmă la convertirea ei, și a fost catalizatorul vocației sale religioase, dar i-a insuflat și imperativul evanghelic al iertării. Ea a spus în mod faimos: „Dacă m-aș întâlni cu cei care m-au răpit și chiar cu cei care m-au torturat, aș îngenunchea și le-aș săruta mâinile. Pentru că, dacă aceste lucruri nu s-ar fi întâmplat, nu aș fi fost astăzi creștină și călugăriță”. Viața ei, care a fost caracterizată de greutăți, dar și de speranță și milostivire, a fost fundalul pentru apelul Papei Francisc la iertare, despre care a spus că izvorăște din iubirea lui Dumnezeu. El a citat un fragment din Evanghelia după Luca (23,34): „Tată, iartă-i, căci nu știu ce fac”.
„Care este secretul Sfintei Bakhita?”, a întrebat Papa, adăugând: „Vocația celor oprimați este aceea de a se elibera pe ei înșiși și pe asupritorii lor, devenind restauratori ai umanității. Numai în slăbiciunea celor oprimați se poate revela forța iubirii lui Dumnezeu, care îi eliberează pe amândoi”. Papa a continuat spunând că „a compătimi înseamnă atât a suferi alături de victimele marii lipse de umanitate din lume, cât și a-i compătimi pe cei care comit erori și nedreptăți, nu justificând, ci umanizându-i”. „Când intrăm în logica luptei, a divizării între noi, a sentimentelor negative, unii împotriva altora, pierdem umanitatea… Aceasta este lucrarea pe care o învățăm de la Sfânta Bakhita: să umanizăm, să ne umanizăm pe noi înșine și să îi umanizăm pe ceilalți”, a spus Sfântul Părinte, în afara discursului său pregătit.
Papa Francisc a subliniat că iertarea este o componentă esențială a vieții creștine. Este ceea ce i-a permis Sfintei Iosefina Bakhita să devină „o femeie liberă, plină de bucurie, capabilă să iubească”. În acest fel, ea nu doar reprezintă un model de trăire autentică a iubirii lui Dumnezeu, ci și „ne ajută să ne demascăm ipocriziile și egoismul, să depășim resentimentele și conflictele. Ea ne încurajează să ne împăcăm cu noi înșine și să găsim pacea în familiile și comunitățile noastre. Ne oferă o lumină de speranță în aceste vremuri dificile de suspiciune și neîncredere în ceilalți”.
La finalul audienței, Sfântul Părinte a făcut un apel la pace, în contextul în care conflictul dintre Israel și Palestina se intensifică, după incursiunea militară fără precedent a Hamas, care a început la 7 octombrie. „Continui să urmăresc cu lacrimi și îngrijorare ceea ce se întâmplă în Israel și Palestina: mulți oameni uciși, alții răniți”, a spus el. A cerut eliberarea imediată a celor ținuți ostatici de Hamas și a subliniat că „terorismul și extremismul nu ajută la găsirea unei soluții la conflictul dintre israelieni și palestinieni, ci alimentează ura, violența, răzbunarea și nu fac decât să sufere ambele părți”.
„Orientul Mijlociu nu are nevoie de război, ci de pace, o pace construită pe justiție, dialog și curajul fraternității”, a spus Papa Francisc. A încheiat audiența cerându-le celor prezenți să se roage pentru poporul afgan, care a fost lovit miercuri dimineață de un al doilea cutremur cu magnitudinea 6,3 în provincia vestică Herat, după un cutremur la fel de puternic care a provocat moartea a aproximativ 2.000 de persoane sâmbătă. „Îi invit pe toți oamenii de bunăvoință să ajute acest popor, deja greu încercat, contribuind, în spirit de fraternitate, la alinarea suferințelor oamenilor și la sprijinirea recuperării necesare”.