Papa Francisc: Moduri diferite de a ne apropia de Dumnezeu
19.11.2023, Vatican (Catholica) - „Frica paralizează, încrederea eliberează”, a spus Papa Francisc astăzi, comentând pericopa evangheliză a zilei, cu servitorii ce primesc talanți spre administrare. Sfântul Părinte a vorbit despre două atitudini diferite pe care le putem avea în raport cu Dumnezeu. Redăm alocuțiunea papală după traducerea făcută de pr. Mihai Pătrașcu pentru Ercis.ro.
Iubiți frați și surori, bună ziua!
Evanghelia ne prezintă astăzi parabola talanților (cf. Matei 25,14-30). Un stăpân pleacă într-o călătorie și încredințează servitorilor talanții săi, adică bunurile sale, un „capital”: talanții erau o unitate monetară. Îi împarte pe baza capacităților fiecăruia. La întoarcere cere cont de ceea ce au făcut. Doi dintre ei au dublat ceea ce au primit și stăpânul îi laudă, în timp ce al treilea, de frică, a îngropat talantul său și poate doar să îl restituie, motiv pentru care primește un reproș sever. Privind la această parabolă, putem învăța două moduri diferite de a ne apropia de Dumnezeu.
Primul mod este acela al celui care îngroapă talantul primit, care nu știe să vadă bogățiile pe care Dumnezeu i le-a dat: el nu are încredere nici în stăpân, nici în el însuși. De fapt, îi spune stăpânului său: „Știam că ești un om aspru, care seceri unde nu ai semănat și aduni de unde nu ai împrăștiat” (v. 24). Față de el simte frică. Nu vede stima, nu vede încrederea pe care stăpânul o are în el, ci vede numai acțiunea unui stăpân care pretinde mai mult decât ceea ce dă, a unui judecător. Aceasta este imaginea lui despre Dumnezeu: nu reușește să creadă în bunătatea sa, nu reușește să creadă în bunătatea Domnului față de noi. Pentru aceasta se blochează și nu se lasă implicat în misiunea primită.
Să vedem, așadar, al doilea mod, în ceilalți doi protagoniști, care răsplătesc încrederea stăpânului lor încrezându-se la rândul lor în el. Aceștia doi investesc tot ceea ce au primit, chiar dacă nu știu din start dacă totul va merge bine: studiază, văd posibilitățile și cu prudență caută ceea ce este cel mai bun; acceptă riscul de a intra în joc. Au încredere, studiază și riscă. Astfel au curajul de a acționa cu libertate, în mod creativ, generând bogăție nouă (cf. v. 20-23).
Fraților și surorilor, aceasta este bifurcația pe care o avem în fața lui Dumnezeu: frică sau încredere. Ori îți este frică în fața lui Dumnezeu, ori ai încredere în Domnul. Și noi, ca protagoniștii parabolei – noi toți -, am primit talanți, toți, mult mai prețioși decât banii. Dar mult de modul cum îi investim depinde de încrederea față de Domnul, care ne eliberează inima, ne face să fim activi și creativi în bine. Să nu uităm asta: încrederea eliberează, mereu, frica paralizează. Să ne amintim: frica paralizează, încrederea eliberează. Acest lucru este valabil și în educația copiilor. Și să ne întrebăm: Cred că Dumnezeu este Tată și îmi încredințează daruri pentru că are încredere în mine? Și eu mă încred în El până acolo încât să intru în joc fără să mă descurajez, chiar și atunci când rezultatele nu sunt sigure și nici clare? Știu să spun în fiecare zi în rugăciune: „Doamne, eu mă încred în tine, dă-mi forța de a merge înainte; mă încred în Tine, în lucrurile pe care Tu mi le-ai dat; fă-mă să știu cum să le duc înainte”. În sfârșit, și ca Biserică: noi cultivăm în ambientele noastre un climat de încredere, de reciprocă stimă, care să ne ajute să mergem înainte împreună, care să deblocheze persoanele și să stimuleze în toți creativitatea iubirii? Să ne gândim la aceasta.
Și Fecioara Maria să ne ajute să învingem frica – să nu ne fie frică niciodată de Dumnezeu! Teamă da, frică nu – și să ne încredem în Domnul.
După Angelus, Sfântul Părinte a spus următoarele:
Iubiți frați și surori!
Ieri, la Sevilla, au fost beatificați Manuel González-Serna, preot diecezan, și 19 însoțitori preoți și laici, uciși în 1936 în climatul de persecuție religioasă din războiul civil spaniol. Acești martiri au dat mărturie despre Cristos până la sfârșit. Exemplul lor să-i întărească pe atâția creștini care în timpul nostru sunt discriminați pentru credință. Aplauze pentru noii fericiți! Reînnoiesc apropierea mea de iubita populație din Myanmar, care din păcate continuă să sufere din cauza violențelor și a samavolniciilor. Mă rog ca să nu se descurajeze și să se încreadă mereu în ajutorul Domnului. Și, fraților și surorilor, să continuăm să ne rugăm pentru martirizata Ucraina – văd steagurile aici – și pentru populațiile din Palestina și Israel. Pacea este posibilă. Este nevoie de bunăvoință. Pacea este posibilă. Să nu ne resemnăm cu războiul! Și să nu uităm că războiul mereu, mereu, mereu este o înfrângere. Câștigă numai fabricanții de arme.
Astăzi celebrăm a VII-a Zi Mondială a Săracilor, care, în acest an, are ca temă „Nu îți întoarce fața de la nici un sărac” (Tob 4,7). Mulțumesc celor care în Dieceze și în parohii au promovat inițiative de solidaritate cu persoanele și familiile care merg înainte cu greutate. Și în această zi amintim și toate victimele străzii: să ne rugăm pentru ei, pentru cei din familiile lor și să ne angajăm să prevenim accidentele. În afară de asta, doresc să menționez Ziua Mondială a Pescuitului, care va fi poimâine.
Vă salut cu afect pe voi toți, pelerini din Italia și din alte părți ale lumii. Salut credincioșii din Madrid, din Ibiza și din Varșovia, și membrii Consiliului Uniunii Mondiale a Profesorilor Catolici. Salut grupurile din Aprilia, San Ferdinando di Puglia și Sant’Antimo; Asociația FIDAS din Orta Nova și participanții la „Zilele împărtășirii” ale Mișcării Apostolice Orbi. Un salut special adresez comunității ecuadoriene din Roma, care o celebrează pe Virgen del Quinche. Și un salut pentru tinerii Neprihănitei. Urez tuturor duminică frumoasă. Vă rog, nu uitați să vă rugați pentru mine. Poftă bună și la revedere!
