Ep. Robert Barron: Lumină din lumină. O reflecție teologică asupra Crezului de la Niceea
19.04.2024, Târgu Lăpuș (Catholica) - „În câteva studii și cercetări realizate în ultimii cinci ani, oamenii care au renunțat la practicarea religiei au fost întrebați de ce nu mai aparțin unei credințe. Au prezentat câteva motive, dar cel mai des întâlnit a fost răspunsul că pur și simplu nu mai cred în învățăturile creștinismului. Această carte, în care încerc să explic în mod convingător aceste învățături, este scrisă mai ales pentru cei care s-au îndepărtat de credință.” Este vorba de cartea „Lumină din lumină. O reflecție teologică asupra Crezului de la Niceea”, iar cuvintele îi aparțin autorului cărții, Episcopul Robert Barron, binecunoscut pentru apostolatul său în slujba explicării credinței și evanghelizării culturii. Cartea sa, apărută în original în 2021, este după doar trei ani disponibilă în limba română, la Editura Galaxia Gutenberg din Târgu Lăpuș. Lucrarea are 314 pagini, format 13×20, și poate fi comandată la prețul de 45 de lei (35 lei în perioada promoțională).
„Ce am înțeles fără umbră de îndoială în acești douăzeci de ani de eforturi în domeniul evanghelizării – și toți factorii menționați anterior au contribuit la asta – este că majoritatea copleșitoare a adversarilor creștinismului nu are habar ce cred de fapt creștinii cu adevărat”, mai scrie în prefață Episcopul Barron, explicând scrierea acestei cărți, în care se oprește asupra unei „interpretări teologice a Crezului de la Niceea”. „Sunt câteva motive pentru care am ales să mă concentrez asupra Crezului de la Niceea. O caracteristică specifică a creștinismului este că, dintre toate marile religii ale lumii, se preocupă cel mai mult de claritatea doctrinei. Spre deosebire de unde credințe care pun accentul pe ortopraxie (purtarea dreaptă) mai degrabă decât pe ortodoxie (credința dreaptă) și spre deosebire de altele care cultivă o teologie mai deschisă și mai puțin riguroasă, încă de la început creștinismul a fost foarte preocupat să își exprime adevărurile de credință clar, succint și limpede formulate.”
„Acest instinct și-a găsit ilustrarea în crezuri – adică afirmațiile formale ale credinței ca doctrină. Unul din multele astfel de texte care au apărut în primele veacuri ale Bisericii, cel mai elaborat din punct de vedere teologic, este acela rezultat din deliberările Conciliului de la Niceea, în 325, ușor modificat la Conciliul de la Constantinopol, în 381. Numit Crezul «de la Niceea» sau «Niceno-constantinopolitan», el a asigurat baza sistemelor teologice dezvoltate de cei mai mari învățători ai credinței creștine, atât în Răsărit cât și în Apus, fiind folosit în cadru liturgic, din nou, atât în Orient cât și în Occident. Putem spune cu îndreptățire că majoritatea creștinilor se regăsesc în această străveche afirmare a credinței noastre.” Prelatul explică faptul că în carte nu se oprește la „circumstanțelor istorice și culturale legate de Conciliul de la Niceea”, nici nu face „o analiză minuțioasă a dezbaterilor în care s-au implicat părinții conciliari”. „Nu mă voi concentra asupra aspectelor istorice, ci asupra celor teologice.”
„Scopul meu este să pun în lumină înțelesul acestui frumos și venerabil Crez pentru a-i atrage în special pe cititorii sceptici sau aflați în căutarea adevărului. Deși m-am străduit să evit vocabularul tehnic al teologiei și deși de regulă nu voi ajunge la amănunte ultra-specializate ale temelor pe carele voi aborda aici, totuși, am scris această carte la un nivel intelectual destul de înalt. Așa cum am spus mai devreme, o prezentare simplistă a credinței este, în mod cert, un dezastru din punct de vedere pastoral. Infantilizarea credinței nu a adus mai mulți oameni în Biserică – dimpotrivă! Catolicismul este o religie inteligentă și nu am de gând să cer nimănui scuze pentru asta.”
Dintre aprecierile la adresa cărții, trecute pe coperta IV, cităm primele două: „O realizare excepțională! Secole de gândire și de viziune, de aprigi dispute și argumentări complicate sunt sintetizate aici într-un limbaj de o limpezime cristalină. Pentru aceia dintre contemporanii noștri care resping credința sau care o înțeleg abia pe jumătate, acest studiu dedicat Crezului este atât de pătrunzător, atât de grăitor prin competența și prospețimea cu care a fost scris încât, cu trecerea timpului, va putea fi considerat o carte clasică. Este de o certă rigoare intelectuală, dar nici o pagină nu te plictisește.” (pr. Paul Murray OP, profesor, Universitatea Angelicum). „Când ne învățăm cu ceva, îl considerăm banal, de la sine înțeles, uitând să îl mai prețuim! Iar cu Crezul de la Niceea suntem cât se poate de obișnuiți, fiindcă îl rostim în grabă la fiecare Liturghie duminicală. Episcopul Barron, împletind de o manieră personală profunzimea și lejeritatea, ne ajută să îl rostim din nou ca prima dată, să ne dăm seama de afirmațiile radicale și dramatice pe care le conține mărturisirea noastră!” (Cardinalul Timothy Dolan, Arhiepiscop de New York)
