Papa o beatifică la Bruxelles pe călugărița care a ajutat-o pe Sf. Tereza să reformeze Carmelul
28.09.2024, Vatican (Catholica) - Colaboratoare apropiată a Sfintei Tereza de Avila, care a ajutat la reformarea Ordinului Carmelitan și ale cărei scrieri le-a adunat, l-a cunoscut și pe Sfântul Ioan al Crucii, care i-a dedicat una dintre operele sale cele mai cunoscute. Sunt suficiente aceste puține note biografice pentru a înțelege importanța figurii călugăriței Ana a lui Isus (înainte de voturi Ana de Lobera y Torres), pe care Papa Francisc o beatifică duminică, 29 septembrie 2024, în timpul Liturghiei de pe stadionul „Regele Baudouin” din Bruxelles, înainte de a părăsi Belgia. Sora Ana a murit în capitala belgiană la vârsta de 76 de ani, la 4 martie 1621, și aici este înmormântată.
Născută la 25 noiembrie 1545 la Medina del Campo, în Spania, în 1570 a intrat în rândul carmelitanelor desculțe în Mănăstirea „San José” din Avila și a desfășurat anul de noviciat având-o ca maestră pe Sfânta Tereza a lui Isus, cu care, după trei luni, s-a mutat în nou fondata comunitate din Salamanca. În 1570 l-a cunoscut și pe Sfântul Ioan al Crucii, care i-a dedicat comentariul la Cântarea Spirituală. La 22 octombrie 1571, tânăra a făcut voturile călugărești și a fost numită responsabilă de formarea novicelor. În 1575 a fost numită superioară a noii comunități din Beas de Segura, în Andaluzia.
În 1582, Sfânta Tereza a însărcinat-o să întemeieze o mănăstire la Granada și, după patru ani, ea a inițiat o altă mănăstire la Madrid, unde a trebuit să facă față primelor dificultăți pentru a apăra Constituțiile de la Alcalá (1581), contestate de unii. În acest climat polemic, Ana a făcut recurs la Papa Sixt al V-lea, care a susținut-o aprobând Constituțiile tereziane. Însă au apărut complicații ulterioare și, deoarece recursul la Sfântul Scaun amintit mai sus a fost considerat un act de imprudență și de neascultare, Ana a fost pedepsită pentru trei ani, lucru pe care l-a acceptat cu umilință și ascultare eroice.
După aceea, la expirarea timpului fixat pentru pocăință, în 1594 a fost transferată la Salamanca, unde a fost aleasă prioră. În 1604, condusă de Pietro Bérulle, cu Fericita Ana a Sfântului Bartolomeu și alte patru călugărițe, a trecut în Franța, unde a întemeiat mănăstirile din Paris (1604), Pontoise și Dijon (1605). Unele disensiuni cu Bérulle, care părea să dea Carmelului francez o amprentă ce nu corespundea idealului Sfintei Tereza, și dorința de a fi condusă de carmelitanii desculți, au determinat-o pe Ana să accepte invitația arhiducilor din Belgia și să se mute în Flandra, unde a întemeiat mănăstirile din Bruxelles, Louvain și Mons (1607).
Deja la vârsta de șaisprezece ani ea promisese să intre „în comunitatea cea mai austeră care ar exista și să caute încontinuu voința lui Dumnezeu”. Îndrumătorul său spiritual a făcut să o întâlnească pe Sfânta Tereza de Avila, cu care a colaborat mult și ale cărei scrieri s-a angajat să le adune. În viață și în special în dificultăți, Ana nu se plângea niciodată, ba chiar era mereu de sprijin și de încurajare pentru toți. Simțea mai vii suferințele celorlalți decât pe cele proprii și avea darurile mângâierii, discernământului și sfatului. Suflet profund contemplativ, știa să transfere în acțiune experiența sa intensă de credință și iubirea sa extraordinară față de Domnul Isus.
După ce a condus mănăstirea din Bruxelles timp de paisprezece ani, în timpul cărora a îndurat mari suferințe interioare și fizice, a murit acolo la 4 martie 1621, lăsând faimă de mare sfințenie, dovedită și de haruri și minuni. Aceasta a dus la instruirea proceselor ordinare în 1635 la Malines-Bruxelles, Anvers, Tournai, Cambrai și Douai (Arras), care au fost trimise la Roma în august 1636, dar, respectând normele Papei Urban al VIII-lea, au rămas închise până în 1680.
Cauza a fost introdusă la Roma la 2 mai 1878. Între acel an și 1898 s-au desfășurat procesele apostolice și au fost duse înainte toate celelalte proceduri (super continuatione famae sanctitatis, super scriptis, de non cultu) completând itinerarul cauzei. La 17 mai 1904 a fost acordat Decretum super validitate processum; apoi s-a putut trece la pregătirea Positio Super Virtutibus, tipărită în 1905, dar care din diferite circumstanțe externe cauzei nu a fost discutată până în 2014. Papa Francisc a recunoscut trăirea eroică a virtuților la 28 noiembrie 2019 și a aprobat o minune la 14 decembrie 2023, făcând astfel posibilă beatificarea, care va fi prezidată de el. Data comemorării liturgice este 25 noiembrie. (material L’Osservatore Romano, tradus de pr. Mihai Pătrașcu pentru Ercis.ro)
