Cardinalul Gugerotti: Umanitatea să îl asculte pe Papa, să își trezească rațiunea adormită
01.07.2025, Vatican (Catholica) - Prefectul Dicasterului pentru Bisericile Orientale, Cardinalul Claudio Gugerotti, într-un interviu acordat presei vaticane, se alătură îngrijorării și profundei indignări exprimate de Papa Leon al XIV-lea în discursul său rostit cu ocazia plenarei Reuniunii Organizațiilor pentru Ajutorarea Bisericilor Orientale (ROACO), din 26 iunie 2025. „Oamenii asistă neputincioși la devastările care se răspândesc ca focul. Orientul creștin, pământ al martirilor: există pericolul dispariției”.
Celebra operă a pictorului spaniol Francisco Goya, intitulată „Somnul rațiunii naște monștri”, sintetizează cel mai bine îngrijorarea care transpare din discursul pe care Papa Leon al XIV-lea l-a rostit la plenara ROACO, a spus Cardinalul Claudio Gugerotti, care este și președinte al ROACO. În interviu, a subliniat că cuvintele Papei sunt cuvinte programatice de mare intensitate, care scot la iveală o profundă indignare față de tot ceea ce se întâmplă în lume. „Se are impresia că oamenii pierd ceea ce, din punctul de vedere al gândirii, au construit de-a lungul secolelor: libertatea, dreptul persoanei, dreptul internațional și dreptul umanitar. Pare că totul se destramă, iar Papa afirmă acest lucru în mod clar”.
Iată somnul rațiunii, care dă naștere la monștri înfricoșători, adaugă prefectul: „Această umanitate rămâne impasibilă, privind propria autodistrugere. Se aud câteva voci, dar politica merge mai departe pe drumul ei. Trebuie spus, însă, că nu mai este o politică a poporului, ci s-a transformat într-o politică a elitei: oameni care își arogă dreptul de a conduce dincolo de reguli”. Discursul Papei, explică el, oferă posibilitatea de a înțelege că argumentele mărunte și perspectivele înguste nu sunt suficiente în prezent, când umanitatea nu mai este capabilă să folosească rațiunea profundă: „Oamenii asistă neputincioși la devastările care se răspândesc ca focul. Și când cei puternici sunt acuzați că încalcă dreptul internațional și umanitar, ei nu răspund, parcă spunând: nu mă interesează. Atunci cum se poate vorbi de dialog?”
O situație de lipsă de comunicare în care se află și Orientul creștin care, prin natura sa, este o țară a martirilor. „A fost întotdeauna așa”, confirmă Cardinalul. „Este o țară a martirilor care continuă să fie pradă martiriului. Acest sistem de violență îi obligă pe creștini să fugă, îi elimină de fapt din țara lor: iar ei sunt unul dintre fundamentele culturale, sociale și politice ale acelor țări”. Alte întrebări care îl frământă pe prefect sunt: cât va mai dura acest martiriu? Cât timp va mai trebui să asistăm neputincioși la uciderea unor oameni care se roagă? Violențele fără limite sunt doar rodul unui fundamentalism religios sau ascund un scop politic? „Ne-am făcut iluzii”, spune el, „că odată cu sfârșitul persecuțiilor sovietice, creștinii vor putea avea un spațiu liniștit în care să trăiască. Dar nu este așa. Percepția pe care o au acești creștini este că nu sunt doriți, nu sunt tolerați în propria lor țară”.
Pericolul pe care Cardinalul Gugerotti îl vede la orizont este acela al dispariției creștinilor din acea zonă. Iar prezența Bisericilor orientale este foarte veche, fiind cea mai apropiată de originile creștinismului. „Riscul este acela de a pierde un tezaur format din Părinții Bisericii, din imnuri, rugăciuni, tradiții. Și acestea nu vor putea fi înlocuite: în trupul lui Cristos va rămâne un gol, dar va exista și un gol în cultura umanității”. Așadar, în sintonie cu gândirea Papei Leon al XIV-lea, Cardinalul Gugerotti cere lumii să se trezească, să înceapă să își trezească acea rațiune adormită de prea mult timp. „Nu mai putem să ne pierdem în spatele micilor noastre lupte pentru putere, nu mai putem manipula istoria pentru a obține tot ce dorim. Dintre toate minoritățile, cea creștină este cea mai uitată, cea mai amenințată cu moartea. Cu toate acestea, printre acești credincioși speranța este încă vie”.
În ciuda războaielor și a opresiunilor, a violenței și a durerii, ROACO se angajează fără încetare să creeze mici oaze de speranță, reconstruind acolo unde este posibil și implementând dialogul ecumenic. O dimensiune care capătă o importanță structurală deoarece, așa cum susține Cardinalul, are ca obiectiv „eliminarea scandalului creștinismului divizat. Iar solidaritatea istorică ce se realizează astăzi din necesitate între Biserici este o invitație clară la o comuniune pe care până acum nu am reușit să o obținem prin reflecție teologică”. În esență, este vorba despre un ecumenism al ajutorului și al carității.
