Interviu ADZ cu pr. Zoltán Kocsik, directorul Liceului Gerhardinum din Timișoara
25.02.2026, Timișoara (Catholica) - Pr. Zoltán Kocsik este preot romano-catolic și este originar din Arad; activează în domeniul educației și în pastorație de mai mulți ani. Este preot de 18 ani, dintre care 16 ani i-a dedicat educației. După ce a studiat Teologia la Alba Iulia și Fulda, Germania, și-a început drumul ca preot în Arad-Șega, unde a dobândit și prima sa experiență didactică, inclusiv la Liceul Adam Müller-Guttenbrunn din Aradu Nou. După transferul său la Liceul Catolic Gerhardinum din Timișoara, în 2009, Zoltán Kocsik a ocupat inițial funcția de responsabil diecezan pentru tineret, iar ulterior a preluat și rolul de preot universitar. În 2017, a fost numit director-adjunct, iar din 2019 este directorul Liceului „Gerhardinum”. Ceea ce definește o școală catolică astăzi și de ce „Gerhardinum” ocupă o poziție specială în sistemul școlar timișorean poate fi aflat din următorul interviu pe care redactorul ADZ (cotidianul german la nivelul întregii Românii), Raluca Nelepcu, l-a realizat cu directorul vorbitor și de limbă germană.
– Sunteți directorul acestei școli din 2019 – liceul fiind succesorul fostului Gimnaziu Piarist. Dacă ar fi să descrieți cuiva Liceul „Gerhardinum” – cum l-ați descrie?
– Este o școală cu un suflet mare. Când îi întreb pe părinți de ce au ales școala noastră, de obicei menționează trei lucruri: siguranța – atât spirituală, cât și fizică – relația bună dintre elevi și profesori și căutarea lui Dumnezeu, adică învățarea valorilor atemporale, fundamentale. Acestea sunt cuvintele cheie care apar la noi iar și iar.
– O „școală cu suflet” – cum ar trebui să înțelegem aceasta?
– Este vorba despre interacțiunea umană, atât pe orizontală, cât și pe verticală: relația dintre oameni și relația cu Dumnezeu. Credința joacă un rol central în viața școlară de zi cu zi. Începem fiecare zi cu rugăciunea de dimineață. O dată pe săptămână, există o rugăciune comună la școală și, de asemenea, o dată pe săptămână, o Sfântă Liturghie comună. În plus, există retragerile anuale – un weekend spiritual pentru elevii noștri. Există, de asemenea, zile de reflecție pentru profesori, de exemplu, înainte de Crăciun, înainte de Paște și la începutul anului școlar, în septembrie. Această dimensiune spirituală este foarte importantă pentru noi. Atitudinea profesorilor ar trebui să fie, de asemenea, modelată de valorile creștine – ar trebui să simțim că trăiesc din credința lor. Piariștii vorbeau despre evanghelizare prin educație și ne simțim conectați la această idee.
– Trebuie să fii catolic pentru a merge la această școală?
– Nu, deloc. Suntem deschiși și orientați ecumenic. Există clase de limbă română și maghiară. În clasele de limbă română, aproximativ jumătate dintre elevi sunt catolici, iar cealaltă jumătate sunt ortodocși, cu câțiva elevi protestanți. Nu facem prozelitism. Fiecare ar trebui să rămână înrădăcinat în propria tradiție și Biserică. Educația religioasă este uneori predată ecumenic. Le spun mereu copiilor: catolicii fac semnul crucii așa, creștinii ortodocși altfel, iar protestanții nu fac deloc semnul crucii – și aceasta este perfect în regulă. Menținerea propriei identități este foarte importantă. În același timp, suntem atenți la ceea ce ne unește. Trăim și transmitem mai departe tradiția noastră catolică în mod natural, iar elevii ce aparțin altor confesiuni sunt foarte deschiși la ea – fie că este vorba de Sf. Liturghie, rugăciuni, retrageri sau alte programe spirituale.
– Dar majoritatea elevilor sunt încă romano-catolici.
– Da, aproximativ 60%.
– Câți elevi frecventează Gerhardinum în total?
– În prezent, avem 408 elevi – de la grădiniță până la clasa a XII-a, adică până la Bacalaureat (examenul de final, de maturitate). Aceasta include trei grupe de grădiniță, zece clase de școală primară, șapte clase de gimnaziu și opt clase de liceu. Există, de asemenea, un internat de elevi în clădirea școlii, care găzduiește aproximativ 65 până la 70 de elevi. Elevii din internat provin din județele Timiș, Arad, Caraș-Severin și Mehedinți.
– Problema drogurilor devine din ce în ce mai vizibilă în multe școli. Care este situația la școala dvs?
– Au existat cazuri izolate, dar, în general, recunoaștem problemele foarte repede și încercăm să ajutăm imediat. Relația dintre profesori și elevi este strânsă și bazată pe încredere. Drogurile nu sunt o problemă tipică la școala noastră.
– Contribuie educația religioasă la faptul că elevii sunt mai predispuși să evite astfel de substanțe?
– Da, credința este un factor crucial. Profesorii poartă multe conversații cu elevii, iar trei preoți vizitează, de asemenea, școala noastră în mod regulat. Țin Sf. Liturghii, ascultă spovezi și sunt disponibili pentru dialoguri spirituale. Tinerii au contacte reale – fără nici o presiune. Oferim recomandări și sprijin, dar nu obligăm pe nimeni. Acest serviciu este foarte bine primit.
– Ce proiecte sunt în desfășurare în prezent la școala Dvs?
– Am avut un proiect Erasmus+ cu Gimnaziul Sf. Iosif din Dingelstädt (Turingia), care a fost întrerupt în timpul pandemiei de COVID-19. Avem schimburi regulate de elevi cu Ungaria, în special cu Gimnaziul Piarist din Seghedin, precum și cu școli din București și Odorheiu Secuiesc. Prin intermediul St. Gerhards-Werk e.V. Stuttgart, elevii de la școala noastră sunt invitați în fiecare an la un seminar cultural în Germania, unde află mai multe despre istoria șvabilor bănățeni, precum și despre Germania și Europa. „Gerhardinum” a participat, de asemenea, la un proiect pilot național de testare a programelor autonome în învățământul secundar superior (liceu). Acesta se bazează pe un ordin al Ministerului Educației, care permite școlilor să își dezvolte propriul curriculum inovator în cadrul standardelor educaționale naționale. Scopul acestui proiect pilot este de a aborda mai bine interesele, nevoile și abilitățile elevilor noștri și de a crea trasee educaționale contemporane.
– Se predă limba germană ca limbă străină la școala dvs?
– Da. De la clasa pregătitoare până la clasa a VIII-a, germana este prima limbă străină. În liceu, germana devine apoi a doua limbă străină, după engleză.
– Ce proiecte speciale are școala dvs? Îmi amintesc de un festival sportiv care a fost foarte activ.
– Da, la acel festival sportiv am strâns fonduri pentru renovarea sălii de sport. Următorul pas este renovarea pardoselii de mozaic din „școala mică” și un nou strat de vopsea. Festivalul sportiv va avea loc din nou în martie. Comitetul nostru de părinți și elevi este foarte activ. Acum doi ani, am organizat o seară culturală la Filarmonică. În plus, există tradiționalul concert de Crăciun la Dom și un târg de Crăciun. O dată pe lună, organizăm și o „casă de joacă” pentru copiii de grădiniță, astfel încât aceștia să poată cunoaște școala noastră prin joc.
– Cât de dificil este să găsești profesori care să îmbrățișeze și dimensiunea spirituală?
– Nu este întotdeauna ușor. Personalul nostru este format din profesori catolici, ortodocși și neoprotestanți. Este important ca aceștia să trăiască conform credinței lor – să-l iubească pe Dumnezeu, să cunoască Sfintele Scripturi și să radieze această atitudine. În același timp, trebuie să fie competenți profesional. Combinarea ambelor nu este o certitudine. Poți fi un creștin foarte bun, dar mai puțin potrivit pentru predare – sau invers. În prezent, avem zece profesori tineri, lucru de care suntem foarte bucuroși.
– Cât de mare este personalul didactic în total?
– La școala noastră lucrează 51 de profesori.
– Cum sunt sprijiniți profesorii? Este disponibilă și îngrijire pastorală pentru ei?
– Da, aceasta este oferită. Poate nu la fel de regulat ca pentru elevi, dar profesorii au zile de reculegere de două-trei ori în fiecare anul școlar. Acestea oferă, de asemenea, o oportunitate de Spovadă sau conversații personale. În plus, există cursuri de dezvoltare profesională oferite de Asociația Profesorilor din Județul Timiș, precum și numeroase programe oferite de Asociația Profesorilor de Limbă Maghiară din România.
– Este oare „modern” să-ți trimiți copilul la o școală catolică în zilele noastre?
– Aș spune că este vorba mai puțin despre modernitate și mai mult despre normalitate. Cei care tânjesc după stabilitate în viață, după valori clare, după relații durabile, vor găsi mult sprijin într-o școală catolică. Mulți părinți astăzi prețuiesc nu doar studiile, ci și dezvoltarea caracterului copiilor lor. Oamenii vorbesc foarte des despre IQ și EQ – ambele sunt importante și ambele sunt luate în serios aici. Un copil ar trebui să își poată găsi locul într-o comunitate.
– Deci, cunoașterea în sine nu este suficientă?
– Exact. Poți fi un geniu și totuși să ai dificultăți în viața de zi cu zi – în relații, parteneriate, prietenii sau viața profesională. Munca în echipă, empatia și abilitățile sociale sunt cruciale. Poate cineva este foarte puternic în domeniul său, dar fără capacitatea de a colabora, nu vei ajunge departe. Copiii învață aceasta și aici.
– Ce sprijin primești de la Episcopia Romano-Catolică?
– Clădirea școlii – complexul piarist – aparține Episcopiei. Episcopia ne sprijină cu renovări majore; în prezent, este planificată renovarea fațadei. De asemenea, ne asigură personal didactic și religios: două călugărițe din Congregatio Jesu (Congregația lui Isus – istoric numite și „Domnișoarele Engleze” în Vechiul Regat) lucrează pentru noi, la fel ca și doi portari. Cei trei preoți care slujesc în mod regulat la școală sunt, de asemenea, trimiși de Episcopie.
– În ce stadiu se află planurile de renovare a fațadei?
– Suntem încă în stadiile incipiente, în faza de documentare. În mod ideal, am folosi finanțare UE, dar în prezent nu există o finanțare adecvată disponibilă. Sperăm la noi oportunități.
– Sunteți preot, profesor și director de școală, toate în același timp. Ce rol preferați?
– E greu de spus. În primul rând, sunt preot – aceasta a fost dintotdeauna chemarea mea. Și a fi profesor a fost o dorință a mea, care mi-a fost îndeplinită. Rolul de director de școală a venit mai târziu. Cineva trebuia să își asume această responsabilitate, iar eu o fac cu plăcere, chiar dacă volumul de muncă administrativă este considerabil. Multă hârțogărie, multe sarcini organizatorice – nu e întotdeauna ușor. Dar mă simt cel mai liber când predau. Predau Religia în limba română și maghiară. Rolurile sunt oricum greu de separat: În sala de clasă, sunt și preot, iar când predic, îmi dau seama adesea că sunt și profesor. (Publicat în: Allgemeine Deutsche Zeitung für Rumänien, anul 34/nr. 8241 București, miercuri, 18 februarie 2026, pp. 4-5. Traducere și adaptare: dr. Claudiu Călin.)
