PF Șevciuc despre războiul din Ucraina: O rușine pentru umanitate (2/2)
25.02.2026, Kiev (Catholica) - Împlinirea a patru ani de la invazia militară pe scară largă de către Rusia în Ucraina este „tragică” și o „rușine” pentru umanitate, spune PF Sviatoslav Șevciuc, Arhiepiscop Major de Kiev-Halyč. În acest interviu, capul Bisericii Greco-Catolice Ucrainene face bilanțul a patru ani de război „care nu ar fi trebuit să înceapă niciodată”. În continuare este ultima parte a interviului.
– În ultimii patru ani, Biserica din Ucraina a putut experimenta solidaritatea Bisericii universale în diverse moduri. Doriți să împărtășiți cu noi câteva exemple particulare ale acestei apropieri?
– În acești patru ani, am primit atât de multă solidaritate din partea întregii Biserici universale, promovată mai ales de Sfântul Părinte – mai întâi de Papa Francisc, de binecuvântată amintire, și acum de Papa Leon. Suntem cu adevărat recunoscători Sfântului Părinte și tuturor fraților și surorilor noastre în Cristos, tuturor oamenilor de bunăvoință care și-au exprimat apropierea. Această solidaritate a avut suișuri și coborâșuri. Îmi amintesc primele zile ale războiului, când ajutorul umanitar a sosit în cantități mari din diferite țări din Europa și din întreaga lume. Anul trecut, însă, în 2025, ajutorul aproape dispăruse. Era din ce în ce mai dificil să se obțină aprobarea pentru proiectele destinate celor care nu aveau mijloacele necesare pentru a supraviețui. La începutul anului 2025, se estima că aproximativ cinci milioane de persoane din Ucraina se aflau în insecuritate alimentară, însă doar 2,5 milioane puteau primi asistență. În această iarnă, tragică prin frig și dificultăți, imaginile oamenilor care suferă, dar încearcă să reziste, au reînviat solidaritatea internațională, amintind de februarie-martie 2022.
Aș dori să povestesc un episod anume. După fiecare bombardament de la Kiev, împărtășesc adesea informații cu prietenii. Am trimis unei duzini de persoane o fotografie a urmărilor unui atac cu un scurt comentariu: „Am supraviețuit unei alte nopți infernale în Kiev. Temperatură cu 20 de grade sub zero. Lupta pentru viață, umanitate și solidaritate continuă.” Printre destinatari s-a numărat Cardinalul Grzegorz Ryś, Arhiepiscop de Cracovia, care a reacționat imediat cu solidaritate. Duminica următoare, a anunțat o colectă pentru Kiev, făcând public mesajul meu. Trei zile mai târziu, ne-a scris că un milion de zloți [aproximativ 235.000 euro] au fost deja depuși în contul Caritas. Patru zile mai târziu, primele camioane cu generatoare erau deja pe drum spre Kiev. Comentând acest gest, mi-am amintit de dictonul latin „Bis dat qui cito dat” – „Cel care dă repede dă de două ori”. Într-adevăr, acele generatoare erau necesare urgent pentru a salva vieți.
Spontaneitatea acestei solidarități a fost remarcată și de Papă, care le-a mulțumit celor care au acționat imediat pentru a ajuta. Ulterior, Conferința Episcopală Poloneză și alte Biserici europene, în special Conferința Episcopală Italiană prin Caritas, au promovat, de asemenea, colecte de ajutor umanitar și și-au adus contribuția. Astăzi, experimentăm un val de solidaritate care merge dincolo de sprijinul financiar. Este important pentru noi ca toate parohiile europene să vorbească despre suferința de la Kiev, deoarece memoria și rugăciunea creștină au reușit să trezească conștiințe și inimi. Suntem profund recunoscători tuturor celor care au contribuit la salvarea de vieți în Ucraina.
– Preafericirea Voastră, la această a patra aniversare, ce mesaj doriți să transmiteți comunității internaționale și credincioșilor din întreaga lume?
– Cred că cea de-a patra aniversare a acestui război este o rușine pentru umanitate. Este rușinos faptul că, în patru ani, comunitatea internațională nu a reușit să oprească mâna ucigașă a agresorului. Unii istorici au observat că, pe meleagurile noastre, cel de-al Doilea Război Mondial a durat mai puțin decât agresiunea rusă actuală împotriva Ucrainei. Este ceva care nu ar fi trebuit să înceapă niciodată și care acum trebuie să se încheie. Prin urmare, în această comemorare tristă, le cer tuturor să facă o promisiune lui Dumnezeu și lor înșiși: să edifice pacea. Politicienii trebuie să își facă datoria. Oamenii Bisericii și diplomații, inclusiv cei creștini, trebuie să și-o facă pe a lor. Militarii, voluntarii: fiecare este chemat să își facă partea. Trebuie să facem tot posibilul pentru a opri agresorul. Apoi va veni un alt timp: cel al vindecării traumelor și al reconstrucției a ceea ce războiul a distrus. Dar aceasta va fi o altă poveste. Orate pro nobis. Rugați-vă pentru noi.
